ICCJ. Decizia nr. 2515/2005. Contencios. împotriva Hotărârii Consiliului de Administraţie al B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2515/2005
Dosar nr. 5856/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 mai 2004, recurenta S.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 8 din 1 aprilie 2004 a Consiliului de Administrare al Băncii Naţionale a României, prin care a fost sancţionată cu retragerea aprobării în calitate de conducător al C.C. A. Bistriţa.
În motivarea recursului arată că hotărârea contestată este netemeinică şi nelegală, pentru că nu a avut loc în prealabil o cercetare administrativ-disciplinară, cu respectarea dreptului la apărare şi a contradictorialităţii, nu s-au respectat dispoziţiile din Codul muncii aplicabile în cauză, nu s-a avut în vedere că este preşedintele cooperativei din anul 1991, că în ultimul an a fost verificată cooperativa de 6 ori, fără să se constate abateri sau probleme majore, că în prezent C.C. A. este în proces de fuziune cu alte 7 cooperative şi că prin retragerea aprobării sale, este afectat procesul de fuziune.
Mai arată că fapta ce i se impută, nu are nici o legătură cu respectarea normelor ce vizează aspecte ale activităţii bancare şi că vânzarea unui spaţiu al cooperativei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale şi priveşte laturi ale managementului administrativ, nu probleme referitoare la activitatea bancară.
Susţine că s-a respins nemotivat excepţia de nelegalitate a normelor, dispoziţiilor şi deciziilor C. - C.C. şi că nu i se poate imputa existenţa intenţiei de fraudă, deoarece Decizia vânzării spaţiului s-a luat de organul de conducere colegial, iar personal s-a abţinut de la vot, conducerea C.C. urmărind înlocuirea sa cu o conducere obedientă.
Intimata Banca Naţională a României a formulat întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii, fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea, este precizată, hotărârea contestată este motivată în fapt şi în drept, iar recurenta se face vinovată de realizarea operaţiunii de vânzare către SC A.S. SRL, având ca asociaţi pe soţul şi fiul recurentei, a parterului imobilului aflat în proprietatea C.C. A. Bistriţa, la care recurenta era preşedintă a Consiliului de administraţie şi preşedintă a Comisiei de licitaţie.
Consideră că pentru vânzarea spaţiului nu s-a urmat procedura scoaterii la licitaţie, că vânzarea acestuia s-a făcut mult sub preţul de pornire a licitaţiei, că reducerea de preţ acceptată de Consiliul de administraţie al cooperativei este mult sub preţul de pornire al licitaţiei, contrar deciziei C. - C.C. pct. 11 din anexa 4 şi că abţinerea recurentei de a vota adjudecarea vânzării, apare ca un gest pur formal.
Menţionează că nu s-a numit o nouă comisie de licitaţie în urma abţinerii recurentei, că oferta de preţ a SC A.S. SRL s-a primit la 29 decembrie 2003, că expertiza s-a efectuat la cererea acestei societăţi la 29 decembrie 2003, în lipsa aprobării Consiliului de administraţie pentru această vânzare, că membrii Comisiei de licitaţie s-au delimitat de acţiunile recurentei şi au înştiinţat Consiliul de administraţie că au semnat procesul-verbal de adjudecare, numai pe baza informaţiilor primite de la recurentă şi la insistenţele acesteia şi că s-au încălcat norme imperative ale C. - C.C., privitoare la vânzarea de active din patrimoniul organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea.
Recursul va fi respins, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Prin hotărârea nr. 66 din 26 februarie 2004 a C. - C.C. s-a dispus retragerea aprobării dată recurentei în calitate de preşedinte al C.C. A. Bistriţa, cu motivarea că aceasta a săvârşit o serie de abateri grave cu ocazia vânzării unui spaţiu aparţinând cooperativei.
Hotărârea respectivă a fost contestată la Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, care, prin hotărârea nr. 8 din 1 aprilie 2004, a respins contestaţia, ca neîntemeiată, ca şi cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 66/2004, a C. - C.C.
În motivarea hotărârii se reţine, în esenţă, că menţinerea recurentei în calitate de conducător al C.C. A. Bistriţa este de natură a afecta credibilitatea cooperativei şi însuşi procesul de fuziune în care se află, urmare a plângerii penale formulate împotriva sa, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în funcţie, înşelăciune, fals şi uz de fals, ca şi pentru suspiciunea încălcării reglementărilor emise de C.C.
În temeiul art. 202 din OUG nr. 97/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 200/2002, contestatoarea S.D. a formulat recursul de faţă, care va fi respins ca nefondat.
În cauză nu erau aplicabile dispoziţiile Codului muncii, cum eronat susţine recurenta, ci ale legilor bancare, art. 189 şi urm. din OUG nr. 97/2000 prevăzând expres măsurile ce pot fi luate de Banca Naţională a României sau de către C.C., în cazul încălcării dispoziţiilor ordonanţei sau a reglementărilor emise de cele două autorităţi, modul în care se constată faptele, precum şi că faptele respective constituie încălcări ale disciplinei bancare.
De altfel, atât Banca Naţională a României, cât şi C.C., sunt abilitate să supravegheze activitatea cooperativelor de credit, pe baza raportărilor făcute de acestea sau prin inspecţii la sediul lor, astfel cum se prevede în art. 185 - 188 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.
În hotărârea nr. 66 din 26 februarie 2004 a C. - C.C. s-a menţionat că la aplicarea sancţiunii s-au avut în vedere constatările înscrise în referatul nr. 686 din 24 februarie 2004 şi în documentaţia anexată la aceasta, indicându-se şi dispoziţiile legale încălcate de recurentă, ceea ce denotă că această hotărâre este motivată în fapt şi în drept, contrar susţinerilor recurentei.
În aplicarea sancţiunii s-a ţinut cont de actele încheiate cu ocazia vânzării unui spaţiu aflat în proprietatea C.C. A. Bistriţa, în perioada în care recurenta îndeplinea funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie şi pe cea de preşedinte al Comisiei de licitaţie, acte suficiente pentru stabilirea situaţiei reale a împrejurărilor în care s-a realizat vânzarea spaţiului şi care nu mai impuneau efectuarea unei inspecţii la sediul cooperativei ori luarea unor declaraţii recurentei şi altor persoane.
Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, vânzarea spaţiului s-a făcut cu încălcarea gravă a dispoziţiilor legale în materie şi a deciziei nr. 17/2001 a C.
Astfel, publicarea anunţului de vânzare s-a făcut într-un ziar local, nu şi într-un ziar de largă circulaţie; în anunţ nu se arată bunurile scoase la vânzare, locul unde se află, preţul de pornire a licitaţiei, etc; formalităţile iniţiale au fost efectuate pentru vânzarea întregului imobil, nu numai pentru parterul scos la vânzare; nu s-a urmat procedura scoaterii la licitaţie; între cele două rapoarte de expertiză erau diferenţe valorice foarte mari; oferta de preţ a fost mult sub preţul de pornire al licitaţiei şi în baza unei reduceri de preţ acceptată de Consiliul de administraţie, cu încălcarea unor norme imperative impuse de C.C.; vânzarea s-a făcut către SC A.S. SRL, la care acţionari unici erau soţul şi fiul recurentei; spaţiul s-a vândut la prima şedinţă de licitaţie.
De asemenea, oferta de preţ s-a depus cu o zi înainte de data stabilită pentru efectuarea licitaţiei, iar expertiza B.C. s-a efectuat la solicitarea ofertantului, în aceeaşi zi cu data depunerii ofertei şi înainte de a se obţine aprobarea Consiliului de administraţie pentru vânzare, iar recurenta, chiar dacă s-a abţinut de la deliberarea privind analiza ofertei de preţ, a semnat contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului şi n-a luat măsurile ce îi reveneau pentru ca să se aleagă o altă comisie de licitaţie de către Consiliul de administraţie.
Trebuie reţinută împrejurarea că prin art. 4 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor de către cooperativele de credit din reţeaua C., s-a prevăzut expres că nu au dreptul să participe la licitaţie, în calitate de ofertanţi, persoanele care fac parte din comisia de licitaţie, ca şi membrii de familie ai acestora.
Or, recurenta era preşedintele comisiei de licitaţie, iar ofertanţi erau soţul şi fiul acesteia, prin societatea comercială la care erau acţionari unici.
Susţinerea recurentei, că intimata a respins nemotivat excepţia de nelegalitate a normelor, dispoziţiilor şi deciziilor C., nu este întemeiată, din cuprinsul hotărârii recurate rezultând existenţa unei motivări în acest sens.
Aşa cum corect s-a reţinut în hotărârea contestată, a existat din partea recurentei, intenţia dolosivă încă de la iniţierea procedurii de scoatere la vânzare prin licitaţie publică a spaţiului în discuţie, intenţie continuată apoi pe întreg parcursul desfăşurării acţiunii de vânzare şi materializată prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de cooperativă, cu societatea la care acţionari şi administratori unici erau soţul şi fiul recurentei.
Se constată, astfel, că recurenta a săvârşit abateri grave de la dispoziţiile legale imperative privitoare la operaţiunea de vânzare a spaţiului în discuţie, care a produs cooperativei, pagube materiale însemnate, dar care a dovedit şi lipsa de onorabilitate din partea recurentei, ceea ce o făcea nedemnă pentru menţinerea în calitate de preşedinte al cooperativei.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României este legală şi temeinică, urmează ca recursul de faţă să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 202 din OUG nr. 97/2000, republicată şi a art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 8 din 1 aprilie 2004, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2005. Contencios. Anularea parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 2530/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
