ICCJ. Decizia nr. 2517/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2517/2005
Dosar nr. 6396/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bacău, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acesteia de a-i recunoaşte calitatea de persoană persecutată din motive etnice, cu consecinţa drepturilor ce decurg din aceasta.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi s-a refugiat din Basarabia, în anul 1944, totuşi Comisia specială din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bacău nu i-a acordat drepturile prevăzute de legea ce reglementează această materie, motivat de faptul că acest lucru nu a fost dovedit.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 161 din 26 martie 2004, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamant, reţinând că acesta a fost colonist, iar data mutării spre colonizare este ulterioară perioadei prevăzută de Legea nr. 189/2000 (9 septembrie 1945).
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamantul A.V. care a susţinut, în esenţă, că a fost refugiat din Basarabia, deşi, cu răspunsul primit de la Arhivele Naţionale nu poate dovedi această situaţie, rămânând să probeze doar cu declaraţii de martori.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate de lege.
Din analiza acestui text rezultă că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Potrivit art. 2 din HG nr. 127/2002, „prin persoană strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, reclamantul, născut la data de 3 februarie 1931, în localitatea Băhnăseni, judeţul Bacău, împreună cu familia sa s-au stabilit în anul 1945, în Jimbolia, judeţul Timiş, unde conform „Reformei agrare" au fost împroprietăriţi cu casă şi teren, fiind colonişti, şi nu refugiaţi.
Că este aşa, ne confirmă şi Direcţia Arhivelor Naţionale care, în urma cercetărilor efectuate în tabelele cu cetăţenii refugiaţi din Basarabia, în perioada 1944 - 1950, arată că reclamantul şi familia sa nu figurează în aceste tabele.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că declaraţiile autentificate date de martorele L.V. şi B.A. nu au valoare juridică în a proba calitatea de refugiat din Basarabia, a reclamantului, cu atât mai mult, cu cât data mutării spre colonizare este ulterioară datei de 9 septembrie 1945.
Faţă de considerentele sus-menţionate, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V. împotriva sentinţei civile nr. 161 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2475/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 2520/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
