ICCJ. Decizia nr. 2372/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2372/2005
Dosar nr. 8561/2004
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2139 din 15 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12701/11951 din 1 iunie 2004, emisă de această pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 februarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, din analiza probelor administrate, a reţinut că prin hotărârea contestată, reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 iunie 1944 - 6 martie 1945, nefiindu-i recunoscută perioada de la 15 februarie 1941, data naşterii sale, până la 10 iunie 1944.
A mai reţinut instanţa. că reclamanta s-a născut la Bacău în timpul refugiului părinţilor săi, P.I. şi P.M., cărora li s-a admis schimbarea numelui, în Pa., prin încheierea Judecătoriei Cernăuţi nr. 8/1942, astfel cum rezultă din extrasul din Monitorul Oficial în care s-a publicat această schimbare.
De asemenea, din carnetul de evacuat emis la 10 iunie 1944, de Prefectura Târnava-Mică, pe numele lui P.M., mama reclamantei, în care, la fişa privind situaţia familială, figurează şi aceasta, a rezultat şi legătura de rudenie mamă - fiică, precum şi faptul refugierii familiei, în acest judeţ, în continuarea refugiului iniţial, atestat de Primăria comunei Iţcani Gară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, în temeiul motivelor de casare prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând că, până la data emiterii hotărârii contestate, reclamanta nu a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice, pentru prima perioadă de refugiu. S-a susţinut, totodată, că nu au fost depuse documente din care să rezulte legătura de rudenie cu P.M.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, cum este cazul în speţă.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că refugiul din motive de persecuţie etnică, al mamei reclamantei a fost dovedit cu înscrisurile oficiale depuse, care au atestat situaţia de fapt, susţinută de reclamantă, astfel că aceasta, născută fiind în perioada de refugiu a părinţilor, este îndreptăţită să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de la data naşterii sale, pentru întreaga perioadă prevăzută de această lege.
În consecinţă, sentinţa pronunţată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2139 din 15 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2364/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2374/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
