ICCJ. Decizia nr. 2377/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2377/2005
Dosar nr. 8626/2004
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta G.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii nr. 854 din 16 ianuarie 2003, prin care i s-a admis, în parte, cererea pentru acordarea, în calitate de soţie supravieţuitoare, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 decembrie 1953 - 10 iunie 1954, în care soţul acesteia, în prezent decedat, a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta, reexaminând cererea reclamantei, a emis hotărârea nr. 854 din 4 octombrie 2004, prin care a constatat că soţul acesteia a efectuat, în perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, serviciul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi în consecinţă, i-a acordat reclamantei, în temeiul art. 3 din Legea nr. 309/2002, drepturile cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, susţinând că potrivit adeverinţei eliberate de U.M. 02405 şi a fişei de evidenţă privind stagiul militar efectuat de soţul său, rezultă că acesta, în perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, a executat serviciul militar în detaşamente de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că prin Decizia de revizuire nr. 854/2004, s-a admis cererea reclamantei, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada în care soţul său a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Pârâta a mai susţinut că, pentru prima perioadă de stagiu militar, respectiv 13 noiembrie 1952 - 15 decembrie 1953, efectuată la U.M. 04352 Bucureşti, comisia nu a acordat drepturile prevăzute de lege, întrucât această unitate nu a aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Analizând actele cauzei, se constată că prin cererea din 14 februarie 2005 depusă la dosar, recurenta-reclamantă a arătat că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a emis hotărârea de revizuire nr. 854 din 4 octombrie 2004 şi Decizia de pensionare nr. 105879 din 22 noiembrie 2004, prin care i-au fost recunoscute şi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, situaţie în care recurenta apreciază că recursul a rămas fără obiect.
De asemenea, se constată că sentinţa pronunţată în cauză este legală, dovedindu-se cu înscrisurile oficiale depuse, că pentru perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile acordate de dispoziţiile art. 3 din această lege.
Aşa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 9 noiembrie 2004 pronunţată Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2374/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2475/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
---|