ICCJ. Decizia nr. 2520/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2520/2005
Dosar nr. 7499/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1730 din data de 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de refugiat, deşi s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, iar calitatea de refugiat a acestora a fost recunoscută.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 802 din 10 iunie 2004, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1730 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 4 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază şi copiii născuţi în refugiu şi că legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestei categorii de persoane, de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepţiilor menţionate expres.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că Precizările nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emise de C.N.P.A.S. şi date în aplicarea Legii nr. 189/2000, menţionează că „nu beneficiază de prevederile legii menţionate, copiii care s-au născut în timpul sau ulterior strămutării prinţilor".
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile enumerate de lege.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuia înţeleasă persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faţă de cele de mai sus, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea hotărârii nr. 1730 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 4 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 802 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2517/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2521/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
