ICCJ. Decizia nr. 2521/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2521/2005
Dosar nr. 7500/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.P. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea hotărârii nr. 13535 din 25 mai 2004 şi pe cale de consecinţă, să i se recunoască statutul de refugiat pe motive etnice, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu toate drepturile corespunzătoare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, comuna Poiana, în localitatea Decea şi apoi în Războieni, datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, odată cu cedarea Ardealului de Nord, Ungariei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 835 din 17 iunie 2004, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 13535 din 25 mai 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă să-i recunoască calitatea de refugiată pe perioada 1 august 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că unicul considerent potrivit căruia localitatea de domiciliu a reclamantei se afla sub administraţia Statului român, nu este de natură să o înlăture pe aceasta de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu atât mai mult, cu cât legiuitorul nu face nici o distincţie între administraţiile ce s-au exercitat asupra localităţilor din Ardealul de Nord, cedate Ungariei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că situaţia reclamantei nu se încadrează în obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea din care s-a mutat, era liberă, astfel că motivul plecării nu a fost persecuţia etnică.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
Acest act normativ are un profund caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a suferinţelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-s.
În cauză, reclamanta aparţine populaţiei majoritare şi atât (localitatea Poiana) localitatea de domiciliu, cât şi aceea în care s-a refugiat, respectiv, Decea, judeţul Alba, se aflau pe teritoriul românesc, neexistând motive de persecuţie etnică şi nici dovezi în acest sens.
De altfel, singurul act oficial existent în cauză, dar care este în defavoarea reclamantei, este adresa nr. C/785 din 1 ianuarie 2004, a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Arhivele Naţionale, din al cărei conţinut rezultă că reclamanta şi familia acesteia nu figurează în tabele cu evidenţa refugiaţilor.
În consecinţă, recursul Casei Judeţene de Pensii Cluj fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de D.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 835 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2522/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
