ICCJ. Decizia nr. 2374/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2374/2005
Dosar nr. 8584/2004
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2084 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a dispus modificarea, în parte, a hotărârii nr. 5167/3750 din 4 decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască şi să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi pentru perioada 11 august 1952 - 9 februarie 1953, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin hotărârea comisiei i-au fost acordate reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 10 februarie 1953 - 1 septembrie 1955, nu însă şi pentru perioada 11 august 1952 - 9 septembrie 1953, motivându-se că pentru acest interval de timp nu s-a dovedit efectuarea stagiului militar într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Totodată, a mai reţinut instanţa că în carnetul de muncă al reclamantului, s-a înscris în baza livretului său militar, perioada de încorporare, 11 august 1952 - 1 septembrie 1955, ca militar constructor la Detaşamentul de Muncă nr. 3 Bacău - D.R.M. 3, astfel că din înscrisurile prezentate şi faţă de declaraţia de martor, a rezultat că acesta a efectuat întreaga perioadă de stagiu militar, în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o ca nelegală, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut cu privire la perioada 11 august 1952 - 9 februarie 1953, că nu s-a făcut conform dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 şi art. 6 din Normele aprobate prin HG nr. 1114/2002, dovada efectuării stagiului militar din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor cauzei se constată că pe toata durata efectuării serviciului militar, reclamantul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, atestată ca atare, prin certificatul emis de Arhivele Naţionale, în care se menţionează că acesta a fost lăsat la vatră, „cu stagiul militar îndeplinit - 1095 zile, conform Ordinului Ministrului Construcţii nr. 29800/55 c.f. 159 - Detaşamentul de muncă Bacău B".
În consecinţă, sentinţa pronunţată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2084 din 13 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2377/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
