ICCJ. Decizia nr. 2524/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2524/2005
Dosar nr. 7510/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 1636 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată aceasta, să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 771 din 3 iunie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 1636 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 26 noiembrie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de lege, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că s-a dovedit situaţia de refugiat a părinţilor reclamantei, astfel că aceasta, minoră fiind, a avut aceeaşi situaţie şi prin urmare, acelaşi statut de refugiată, între data naşterii, 26 noiembrie 1944 şi data încetării refugiului.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că beneficiază de prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părţilor în acea localitate.
A mai susţinut că potrivit precizărilor Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 1026 din 29 martie 2002, „nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susţine că, dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinţilor, pentru că este evident că şi minorul a avut de îndurat aceleaşi suferinţe şi neajunsuri, ca şi părinţii săi, obligaţi să îşi părăsească domiciliul.
În raport cu aceste consideraţii, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului (26 noiembrie 1944), astfel că în mod corect, instanţa a obligat pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pe perioada 26 noiembrie 1944 - 6 martie 1945 (data încetării refugiului).
În consecinţă, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 771 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2523/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2525/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
