ICCJ. Decizia nr. 2639/2005. Contencios. Anulare adresă M.F. - D.G.O.R.U.F. Bucureşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2639/2005
Dosar nr. 5569/2003
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 noiembrie 2002, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea, ca nelegală, a adresei nr. 473934 din 6 noiembrie 2002 şi obligarea pârâtului să-l angajeze la Garda Financiară Constanţa, în funcţia de comisar II, pe perioada octombrie 1992 - februarie 1993 şi din 14 iunie 1993, în calitate de comisar I.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin adresa a cărei anulare o cere, pârâtul i-a comunicat faptul că a avut funcţia de comisar din 15 februarie 1994, până la 25 mai 2000, când, prin Decizia nr. 141/2000, a pierdut această calitate.
Reclamantul a precizat că nu ar fi trebuit să mai participe la concursul organizat în ianuarie 1994, pentru funcţia de comisar, întrucât promovase concursul din octombrie 2002 şi oricum, ar fi trebuit angajat în februarie 1993, fără a fi necesar să mai participe la concurs.
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 23 octombrie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, întrucât în perioada octombrie 1992 - februarie 1994 nu a avut calitatea de salariat al pârâtului, cele două concursuri organizate în 1992 şi 1993, fiind legale, iar reclamantul fiind declarat respins, după participarea sa la cele două concursuri.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că nu a înţeles să conteste cele 2 concursuri, ci doar a solicitat ca pe baza notelor obţinute la acele concursuri, să fie angajat comisar II, din octombrie 1992 şi comisar I, din iunie 1993.
Instanţa a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată şi a ignorat faptul prezentat şi în raportul de expertiză contabilă, că pe postul de comisar rămas vacant prin promovarea într-o altă funcţie - comisar şef de divizie, a unei alte persoane, ar fi trebuit încadrat reclamantul care obţinuse media 8,16 şi se situase pe locul 3 la concursul din februarie 1993.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că reclamantul a avut calitatea de comisar la Garda Financiară Constanţa, în perioada februarie 1994 - mai 2000, când a fost trecut în funcţia de inspector de specialitate la Administraţia Finanţelor Publice Medgidia, nerezultând din actele dosarului, că Decizia prin care s-a dispus această măsură, a fost anulată în mod irevocabil şi că reclamantul ar avea şi în prezent calitatea de comisar.
În consecinţă, în mod corect a procedat instanţa, respingând cererea, cât timp reclamantul a fost salariatul pârâtului, doar în intervalul sus menţionat, iar rezultatele obţinute la concursurile organizate în octombrie 1992 şi respectiv, februarie 1993, au fost validate prin declararea reclamantului, ca respins, în mod irevocabil.
Aşadar, întrucât cele două concursuri au fost legale, reclamantul, de altfel, necontestându-le în prezentul litigiu, nu se poate susţine că sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, dispoziţii pe care se întemeiază acţiunea.
Pentru considerentul expus mai sus, apare ca nerelevantă în cauză, expertiza contabilă depusă ca probă extrajudiciară şi despre care reclamantul a susţinut că nu a fost avută în vedere de instanţă, la soluţionarea litigiului.
În consecinţă, criticile formulate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 160/CA din 23 octombrie 2003, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2552/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 2665/2005. Contencios → |
|---|
