ICCJ. Decizia nr. 2561/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2561/2005
Dosar nr. 7521/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 iulie 2004, Fundaţia N.S. Piatra Neamţ a solicitat în numele şi pentru reclamantul R.I., anularea deciziei nr. 58 din 30 octombrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi obligarea acesteia să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul, împreună cu familia şi alţi membri ai comunităţii romilor, au fost deportaţi în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a măsurilor discriminatorii luate de regimul generalului Antonescu, începând cu anul 1940 şi au fost supuşi la muncă forţată, în condiţii de frig şi înfometare.
A mai susţinut reclamantul că, deşi deportarea în Transnistria, a cca. 4000 de romi, este un fapt istoric de notorietate, ale cărui consecinţe prejudiciabile pentru cei în cauză, sunt bine cunoscute, pârâta a refuzat să recunoască reclamantului, statutul de persecutat etnic.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, Partida Romilor Social Democrată din România.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a admis acţiunea şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului R.I., beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - iulie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză, respectiv dispoziţiile autentificate ale martorelor C.O. şi S.G., sunt suficiente şi concludente în dovedirea susţinerilor reclamantului, din moment ce art. 4 din normele de aplicare a legii, permite dovada cu martori a persecuţiilor etnice, în lipsa unor acte oficiale şi atâta vreme, cât cele două martore, la rândul lor, figurează în evidenţele oficiale ale Biroului Român pentru Victimele Deportării Romilor din Transnistria.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, criticând-o sub aspectul datei de la care s-au acordat drepturile solicitate.
În acest sens, recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi cererea iniţială, la Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001, s-a făcut la 19 decembrie 2001, dovada calităţii de deportat s-a făcut ulterior după repunerea pe rol al cauzei, ca urmare a suspendării ei în primă instanţă, la cererea intimatului-reclamant, din lipsă de probe. În concluzie, cum calitatea de persoană persecutată din motive etnice a fost dovedită după data de 12 noiembrie 2003, când cauza s-a repus pe rolul Curţii de Apel Bacău, data începând cu care ar urma să-i fie acordate reclamantului drepturile solicitate, este data de întâi a lunii următoare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind deportată.
Dovada încadrării în dispoziţiile legii se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declaraţiile de martori.
Reclamantul a făcut dovada, în condiţiile legii, că îndeplineşte cerinţele menţionate, împrejurare confirmată, de altfel, şi de către pârâtă care, prin emiterea hotărârii nr. 47 din 14 august 2003, i-a recunoscut reclamantului, drepturile solicitate.
Cât priveşte data de început a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanţa, în considerarea caracterului reparator şi dispoziţiilor imperative ale legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea iniţială, respectiv de la 1 ianuarie 2002.
Faţă de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2560/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2562/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
