ICCJ. Decizia nr. 2565/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2565/2005
Dosar nr. 7597/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 aprilie 2004, recurentul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11140/10553 din 9 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1374 din 31 mai 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al legii menţionate, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, cu începere de la 1 octombrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul. împreună cu soţia şi fiica sa au fost obligaţi să se refugieze, urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, din localitatea Orhei -Basarabia, în comuna Pietroasa, judeţul Buzău, în martie 1944, fapt dovedit cu autorizaţia nr. 234 din 20 martie 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, cu motivarea că în mod greşit instanţa de fond a anulat hotărârea emisă de ea, atâta vreme, cât la data prezentării în faţa comisiei, intimatul nu a fost în măsură să depună dovezi în sprijinul susţinerilor sale, astfel încât, pe cale de consecinţă, actul administrativ atacat este corect, iar pentru valorificarea pretenţiilor sale, intimatul ar fi trebuit să se adreseze Casei de Pensii, cu o nouă cerere.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că intimatul-reclamant, împreună cu familia sa, a fost strămutat din Basarabia, după ocuparea ei de către administraţia sovietică, în România, ca urmare a persecuţiilor la care etnicii români au fost supuşi de către autorităţile sovietice.
Intimatul a depus în acest sens, la dosarul de fond, Autorizaţia eliberată de Prefectura judeţului Orhei, în care se arată că acesta a beneficiat din partea autorităţilor, de „autorizaţiune de strămutare de domiciliu", aşa cum s-a eliberat „funcţionarilor de toate categoriile din judeţ ce urmează a se evacua la vest de Prut". Menţiunile din acest înscris oficial se coroborează cu certificatul de atestare a cetăţeniei române în care se menţionează domiciliul iniţial din comuna Orhei şi declaraţia autentificată a martorilor T.G. şi I.P.
În raport cu aceste probatorii, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea intimatului-reclamant.
Faţă de aceste considerente şi constatând că potrivit dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2564/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2569/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
