ICCJ. Decizia nr. 2681/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 23 februarie 2004, reclamantul F.N.G. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia nr. 517 din 11 decembrie 2003, emisă de Plenul Consiliului Concurenței, privind autorizarea schemei de ajutor de stat-schema de garanții pentru întreprinderi mici și mijlocii și suspendarea aplicării deciziei, până la pronunțarea hotărârii asupra fondului, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.
în motivarea cererii de suspendare a executării, reclamantul a arătat că punerea în aplicare imediată a deciziei atacate i-a provocat o pagubă iminentă, pentru că în calitate de fidejusor al băncilor, va fi obligată să facă plăți în temeiul contractelor de garantare încheiate anterior deciziei menționate, pentru creditele acordate de întreprinderile mici și mijlocii.
Prin încheierea de ședință din 24 februarie 2004, dosar nr. 315/2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 517 din 11 decembrie 2003, formulată de reclamantul F.N.G. SA și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 517 din 11 decembrie 2003, emisă de Consiliul Concurenței, până la soluționarea acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că având în vedere natura și amploarea măsurilor dispuse prin decizia atacată și iminența producerii unor pagube prin punerea în aplicare a actului dedus judecății mai înainte de soluționarea acțiunii, ar putea produce reclamantei, un prejudiciu greu de înlăturat ulterior, astfel încât s-au făcut îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2004 a declarat recurs, Consiliul Concurenței, susținând că încheierea de suspendare a fost dată cu încălcarea legii și că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii, invocând dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 7 teza a III-a și pct. 9 teza a II-a C. proc. civ.
în motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a dispus admiterea cererii de suspendare, cu încălcarea Legii nr. 143/1999, deoarece prin efectul suspendării executării deciziei atacate, s-a permis derularea în continuare a garanțiilor acordate de F.N.G. SA, anterior emiterii deciziei, garanții care stipulează că investițiile în capital circulant nu sunt eligibile pentru ajutor de stat, constituie ajutor de stat ilegal.
Recurentul a mai arătat că Fondul era obligat să notifice intenția sa de a acorda aceste garanții care sunt măsuri de ajutor de stat, unele dintre ele constituind ajutor de stat pentru investiția inițială, iar altele constituiau ajutor pentru operare, astfel cum sunt definite de Regulamentul privind Ajutorul de Stat Regional și Ajutorul de Stat pentru întreprinderile Mici și Mijlocii.
Mai înainte, însă, de a trece la controlul judiciar al soluției instanței de fond, înalta Curte a constatat că prin cererea depusă, la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2005, Consiliul Concurenței a solicitat renunțarea la judecata recursului față de împrejurarea că F.N.G. SA a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecată în dosarul nr. 315/2003, al Curții de Apel București, instanța reținând acest aspect prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2004.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a luat act de cererea formulată în temeiul art. 246 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2975/2005. Contencios → |
|---|
