ICCJ. Decizia nr. 3502/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 5 februarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pârâtul și-a dat acordul tacit pentru avizarea schimbării destinației fostei școli nr. 25, situată în Cluj-Napoca, str. O.
în motivarea acțiunii, a arătat că prin adresa nr. 82412/2 din 21 noiembrie 2002, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a solicitat pârâtului, avizarea schimbării destinației acestei școli, adresă la care nu a primit nici un răspuns.
Cererea pentru acordarea avizului menționat s-a făcut în scopul înființării în imobilul respectiv, a unui centru pentru primirea minorilor delicvenți și a unui azil de noapte pentru persoanele fără adăpost. Reclamantul a mai precizat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 27/2003, privind procedura aprobării tacite, astfel că a solicitat instanței, să constate faptul că pârâtul și-a dat acordul tacit cu privire la schimbarea destinației școlii.
Prin sentința civilă nr. 481 din 31 martie 2004, Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că O.U.G. nr. 27/2003 nu reglementează posibilitatea de adresare instanței judecătorești, pentru a se constata existența acordului tacit, ci numai pentru obligarea la eliberarea documentului oficial, prin care se permite desfășurarea activității, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei.
De altfel, mai precizează instanța de fond, ulterior sesizării instanței, Ministerul Educației și Cercetării a emis avizul nr. 26532 din 24 februarie 2004, prin care s-a menționat că Inspectoratul Școlar Județean Cluj este de acord să pună la dispoziția Primăriei municipiului Cluj-Napoca, imobilul solicitat, dar numai pentru o perioadă de 3 ani, deoarece consideră că după trei ani se impune înființarea unei grădinițe.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare, recurentul a arătat că susținerile instanței de fond sunt în neconcordanță cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, care reglementează expres o procedură de aprobare tacită și că este nerelevantă emiterea avizului de către intimată, la data de 24 februarie 2004, ulterior depunerii acțiunii la instanța de fond, având în vedere obiectul propriu-zis al acțiunii, respectiv constatarea faptului că intimatul și-a dat acordul tacit pentru avizarea schimbării destinației fostei școli nr. 25, și nu obligarea emiterii unui aviz.
Recursul este nefondat.
Cu toate că avizul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului a fost emis în data de 24 februarie 2004, înregistrat sub nr. 26532, ulterior introducerii acțiunii reclamantului la instanța de fond, respectiv 5 februarie 2004, recurentul avea posibilitatea să-și modifice cererea și eventual, să o precizeze față de această împrejurare.
Atâta vreme, cât avizul dat de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nu a fost atacat de către reclamant, nu se poate accepta ideea potrivit căreia sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 27/2003, anume, de acordare a autorizației prin procedura aprobării tacite.
Mai mult, chiar art. 1 din O.U.G. nr. 27/2003 prevede că prezenta ordonanță reglementează procedura aprobării tacite ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizațiilor de către autoritățile administrației publice.
Iar, potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, pentru obținerea documentului oficial prin care se permite desfășurarea activității, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorității în cauză sau direct instanței judecătorești, astfel că legiuitorul a avut în vedere prin emiterea acestui act normativ, obligarea la eliberarea documentului oficial prin care se permite desfășurarea activității, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, nicidecum de a da posibilitatea instanței judecătorești să constate existența acordului tacit.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile legii aplicabile în materie, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2975/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1976/2005. Contencios → |
|---|
