ICCJ. Decizia nr. 2728/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2728/2005
Dosar nr. 8434/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1382 din 27 mai 2004, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea parţială a hotărârii nr. 11516/11018 din 26 martie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se acorde drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada cuprinsă între 31 martie 1944 - martie 1945, nu doar pentru perioada 6 septembrie 1940 - 9 septembrie 1941, astfel cum a stabilit pârâta prin hotărârea contestată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care actele de stare civilă ale sale şi ale părinţilor şi bunicilor săi, adeverinţe eliberate de autorităţile competente cu privire la perioada de refugiu invocată, carnet de evacuat, precum şi declaraţiile notariale ale unor martori.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestaţiei, arătând că prin hotărârea contestată, reclamantei i-a fost aprobată cererea pentru perioada 6 septembrie 1940 - 9 septembrie 1941, şi respingându-i-se în privinţa celei de-a doua perioade, pentru care reclamanta nu a făcut dovada în conformitate cu prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1964 din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis contestaţia şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată, şi pentru cea de-a doua perioadă, cuprinsă între 31 martie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003, pentru ambele perioade.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada cu actele depuse la dosar că, împreună cu familia sa, s-a refugiat din Chişinău, în România, la data de 21 martie 1944 şi că, în perioada 1944 - 1945, a fost elevă la Institutul „Notre Dame de Lion" din Bucureşti.
Invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât pentru cea de-a doua perioadă, reclamanta nu a făcut dovada refugiului, în conformitate cu prevederile legii, şi, oricum, pentru valorificarea dovezilor ulterioare, ar fi trebuit să adreseze o nouă cerere Comisiei de specialitate, aceasta fiind singura autoritate abilitată de lege să stabilească o altă perioadă, conform actelor noi.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din ordonanţa sus menţionată şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acesteia, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă, se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora, prin declaraţie cu martori.
Or, intimata-reclamantă a făcut această dovadă, atât cu acte, cât şi cu declaraţii de martori.
Astfel, potrivit carnetelor de evacuat ale bunicii şi mamei intimatei, I.L. şi, respectiv, M.A., acestea s-au refugiat din Chişinău, în România, la data de 21 martie 1944, iar la rubrica „copii în viaţă ai evacuatului" este menţionat numele intimatei M.M. Din coroborarea acestor date, cu cele din adeverinţa nr. 596 din 25 septembrie 1945, eliberată de Institutul „Notre Dame de Lion" din Bucureşti, din adeverinţa nr. 133 din 26 iunie 1947 şi din foaia matricolă a intimatei, care atestă că, în perioada 1944 - 1945, aceasta a fost elevă la şcoala respectivă şi a continuat studiile în România şi în anii următori, rezultă, într-adevăr, că intimata a fost refugiată şi în perioada cuprinsă între 31 martie 1944 - 6 martie 1945. Această situaţie este confirmată, de altfel, şi prin declaraţiile autentificate ale celor doi martori, depuse la dosarul instanţei de fond.
De asemenea, potrivit art. 5 din OG nr. 105/1999, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. Cum legea se referă la momentul depunerii cererii, fără să distingă cu privire la un alt moment, cum ar fi cel al prezentării dovezilor în sprijinul cererii, în mod corect a procedat instanţa de fond când, constatând că intimata-reclamantă a fost refugiată şi în perioada 31 martie 1944 - 6 martie 1945, a obligat-o pe recurentă la acordarea drepturilor intimatei, şi pentru această perioadă, începând cu data de 1 noiembrie 2003, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă cererea la Comisia de specialitate.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1964 din 6 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2727/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2731/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
