ICCJ. Decizia nr. 280/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 280/2005
Dosar nr. 5665/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, sub nr. 469/F/CA/2003, reclamantul K.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 1193/2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, care să constate că perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
Prin sentinţa nr. 85/F, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 1193/2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul declarat împotriva acestei soluţii, de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3891 din 14 noiembrie 2003. S-a dispus casarea sentinţei atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriilor cu relaţii de la Fondul de documentare al Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în vederea identificării apartenenţei detaşamentului în care reclamantul a efectuat stagiul militar.
Judecând în fond după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 36/F din 2 martie 2004, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
În motivarea sentinţei s-a reţinut, faţă de materialul probator administrat în cauză, că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, în detaşamente ale Ministerului Forţelor Armate, iar nu în cadrul unor detaşamente de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aşa cum prevede Legea nr. 309/2002.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamantul K.D., care susţine că, a făcut dovada efectuării stagiului militar în detaşament de muncă.
Recursul este nefondat.
Din livretul militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, când a fost lăsat la vatră, având funcţia de furier.
Potrivit adeverinţei C.T. 1937/2002, emisă de U.M. 02405, reclamantul a efectuat stagiul militar în detaşamente ale Ministerului Forţelor Armate; adeverinţa nr. 9129 din 10 februarie 2004, emisă, de asemenea, de U.M. 02405, cu referire la Fişa de evidenţă militară a reclamantului, precizează că, detaşamentul M.F.A. Calafat, unde reclamantul a efectuat stagiul militar, cu funcţia de tâmplar, nu figurează în evidenţa detaşamentelor de muncă ce au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Se reţine că şi în declaraţia semnată de reclamant, la 24 februarie 2004, acesta menţionează că în timpul efectuării stagiului militar, a fost „magazioner la alimentaţie şi normator".
Potrivit prevederilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite de persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, iar nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 21 mai 1951 - 1 aprilie 1954, la detaşamentul M.F.A. Calafat din cadrul fostului Minister al Forţelor Armate, motiv pentru care nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Aşa fiind, recursul formulat de reclamant este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.D., împotriva sentinţei nr. 36/F din 2 martie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 273/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 283/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
