ICCJ. Decizia nr. 273/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 273/2005
Dosar nr. 5488/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 148 din 16 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta N.E., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a contestat Decizia nr. 1495 din 24 octombrie 2002 emisă de pârâtă, cu mult peste termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta N.E., susţinând în esenţă că, introducerea cu întârziere a contestaţiei/acţiunii, la Curtea de Apel Timişoara, s-a datorat necunoaşterii actelor normative în materie, instanţa trebuind să analizeze fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
În Decizia nr. 1495 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, este înscris expres în alineatul final, dreptul de contestaţie împotriva deciziei, în termen de 30 de zile de la comunicare, la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. La dosar se află dovada comunicării acestei decizii, către reclamantă, care a semnat de primire, la data de 6 noiembrie 2002.
Acţiunea formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1495 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâtă, s-a înregistrat la Curtea de Apel Timişoara, la data de 20 februarie 2004.
Se reţine că motivul invocat de recurenta-reclamantă, nu se încadrează în prevederile art. 103 C. proc. civ., neputând fi de natură să justifice repunerea sa în termen.
De altfel, prin OUG nr. 242/2000, s-au modificat art. 2 şi 3 din OG nr. 105/1999, dar aceste modificări vizează atât majorarea indemnizaţiei lunare, cât şi momentul de la care operează această majorare, ceea ce, însă, nu înseamnă că drepturile băneşti pretinse de reclamantă, în cererea sa, trebuiau calculate de la data apariţiei acestui act normativ, cât timp celelalte dispoziţii au rămas nemodificate.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.E., împotriva sentinţei civile nr. 148 din 16 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 280/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
