ICCJ. Decizia nr. 260/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 260/2005
Dosar nr. 2813/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.N., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, a solicitat anularea hotărârii nr. 7399 din 3 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar a Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 175 din 24 noiembrie 2003, a respins ca inadmisibilă, acţiunea, întrucât reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută în art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Considerând hotărârea, nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în baza art. 313 C. proc. civ., susţinând că această procedură nu este necesară conform Legii nr. 309/2002.
Recursul este fondat.
Prin Legea nr. 309/2002, s-au recunoscut şi acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 6 din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor urmează a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Alin. (5) al art. 6 stabileşte că împotriva hotărârii Casei teritoriale de pensii, persoana interesată poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Acest articol trebuie privit în sensul că instanţa de contencios administrativ este competentă ca instanţă şi nu că este obligatorie efectuarea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 29/1990.
Cum soluţia instanţei s-a dat pe o excepţie care nu poate fi primită, urmează a se admite recursul, în baza art. 313 C. proc. civ. şi a se casa sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.N., împotriva sentinţei civile nr. 175 din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 268/2005. Contencios. La încheiere... → |
|---|
