ICCJ. Decizia nr. 2862/2005. Contencios. Anulare în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2862/2005
Dosar nr. 1083/2002
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 septembrie 2001, Consiliul Local la municipiului Craiova a chemat în judecată Ministerul Industriilor şi SC M. SA Craiova, solicitând constatarea nulităţii parţiale a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0429/1993 şi respectiv, nr. 0430/1993, în ceea ce priveşte imobilul - teren şi construcţie, situat în Craiova, utilizat ca, creşă şi grădiniţă de copii.
În motivarea acţiunii a arătat că acest imobil a fost construit din fondurile Întreprinderii de Confecţii Craiova, în prezent SC M. SA, dar pe baza unui protocol încheiat la 31 decembrie 1990, cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, a fost predat acestuia din urmă şi în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, s-a reintegrat în patrimoniul instituţiilor şi unităţilor din subordinea Ministerului Învăţământului.
Ca urmare, prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 173 din 13 iulie 2001, de modificare a hotărârii nr. 147/1993, imobilul (grădiniţă) a fost inclus în lista bunurilor ce aparţin domeniului public de interes local.
A precizat că în opinia sa, ambele certificate de atestare a dreptului de proprietate sunt nelegale, deoarece societatea comercială pârâtă a transmis încă din anul 1990, activul şi pasivul grădiniţei de copii, către Inspectoratul Şcolar Dolj şi pe de altă parte, la data emiterii lor, imobilul nu se mai află în circuitul civil, ci forma obiectul proprietăţii de stat, atribuit în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 1143/D din 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, în sensul că a anulat parţial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0429/1993, emis în favoarea pârâtei secunde, pentru suprafaţa de 4885 mp de teren.
Aceeaşi instanţă a pronunţat apoi, încheierea din 18 februarie 2002, prin care, la cererea reclamantului, a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei, în sensul anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0430/1993, în loc de certificatul seria M.03 nr. 0429/1993.
Curtea de apel a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece, chiar dacă au fost realizate din fondurile întreprinderii de confecţii şi pentru o perioadă, construcţia şi terenul aferent au figurat în patrimoniul actualei societăţi comerciale pârâte; ca efect al aplicării art. 166 din Legea nr. 84/1995, aceste bunuri au revenit în patrimoniul unităţilor de învăţământ.
S-a apreciat, totodată, că societatea comercială îşi păstrează dreptul de a se adresa cu o acţiune în reducerea preţului convenit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu se poate prevala de acesta, pentru a invoca caracterul său de act translativ al dreptului de proprietate.
Împotriva sentinţei şi a încheierii de îndreptare a declarat recurs, pârâta SC M. SA Craiova.
Recurenta a susţinut că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea, întrucât ea a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil în discuţie, atât cu certificatele de atestare obţinute în anul 1993, cât şi cu contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate ca urmare a privatizării societăţii comerciale.
O atare dovadă nu a fost făcută, însă, de reclamant, deoarece protocolul încheiat în baza HG nr. 940/1990, nu ţine loc de titlu de proprietate şi oricum, dispoziţiile Legii nr. 84/1995, menţionate în acţiune, nu puteau să înlăture aplicabilitatea normelor şi procedurilor legale privitoare la privatizare.
Recursul este fondat.
Cum deja s-a arătat, prin însăşi acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Local al municipiului Craiova a admis că imobilul folosit ca, creşă şi grădiniţă de copii, situat în Craiova, a fost construit din fondurile Întreprinderii de Confecţii Craiova, în prezent SC M. SA Craiova.
Această societate s-a privatizat ulterior şi în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 7 din 10 ianuarie 1995, nr. 2 din 19 ianuarie 1995 şi nr. 60 din 7 martie 1995 a dobândit dreptul de proprietate, inclusiv asupra construcţiei şi terenului în suprafaţă de 4197 mp menţionate la adresa de mai sus.
Rezultă, aşadar, că la data intrării în vigoare a Legii învăţământului nr. 85/1995, bunul imobil aparţinea pârâtei şi nu putea fi reintegrat în baza materială sau în patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ existente în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale.
Pentru aceeaşi concluzie pledează şi Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 85/1995, invocate de reclamant, sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de construcţie şi educaţie, se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu şi la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii.
Cât priveşte protocolul încheiat de fosta Întreprindere de Confecţii Craiova, cu Inspectoratul Şcolar al judeţului Dolj, la data de 31 decembrie 1990, argumentele instanţei sunt eronate, pentru că acest document nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului, în favoarea instituţiei de învăţământ.
Operaţiunea materială consemnată în protocol s-a realizat pentru aplicarea dispoziţiilor cuprinse în HG nr. 940/1990, care, însă, reglementau exclusiv organizarea şi atribuţiile Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei.
Este semnificativ şi faptul că terenul aferent construcţiei nu se regăseşte în conţinutul protocolului, ceea ce înseamnă că el nu a fost predat efectiv Inspectoratului Şcolar al judeţului Dolj, rămânând în administrarea şi folosinţa recurentei.
Nu este lipsită de relevanţă juridică nici împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 360 din 14 ianuarie 1997, Judecătoria Craiova a admis în parte acţiunea introdusă de SC M. SA Craiova şi a obligat pârâtele Grădiniţa de copii de pe lângă Fabrica de Confecţii Craiova, Creşa de copii de pe lângă aceeaşi fabrică şi Spitalul Clinic Judeţean nr. 1 Craiova să încheie cu reclamanta, contracte de închiriere pentru spaţiile în litigiu, ocupate la data respectivă.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra spaţiilor utilizate şi terenului aferent, cu titluri a căror anulare în justiţie nu fusese cerută, iar prin Decizia nr. 1948 din 20 august 1997, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat în cauză de către Grădiniţa C. Craiova.
Având în vedere argumentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa unui drept subiectiv legitim al reclamantului sau al unităţii administrativ-teritoriale asupra construcţiei şi terenului aferent care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ anulat parţial de instanţă, urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecinţă, va fi modificată sentinţa atacată şi în fond, respinsă acţiunea în contencios administrativ, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art.15 din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 842 din 4 decembrie 2001 şi a încheierii din 18 februarie 2002, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 1143/A/2001.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al municipiului Craiova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2861/2005. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 2868/2005. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
