ICCJ. Decizia nr. 2859/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2859/2005
Dosar nr. 4468/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC Ş.N. SA Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, anularea deciziei nr. 68 din 20 martie 2003, prin care primul pârât a soluţionat contestaţia formulată de societatea reclamantă împotriva procesului-verbal din 20 februarie 2003, prin care cel de-al doilea pârât i-a respins cererea de rambursare a T.V.A. în sumă de 5.553.990.706 lei şi, pe cale de consecinţă, rambursarea acestei sume, reprezentând T.V.A. deductibil.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna decembrie 2002 a livrat două nave, două barje şi un corp navă către beneficiari externi, în regim de export, în nume propriu, pentru aceste operaţiuni fiind emise către beneficiari, facturi fără T.V.A. în regim de scutire cu drept de deducere.
Corespunzător fiecărei nave livrate, societatea a apelat la subcontractori din România care au efectuat servicii, constând în lucrări de tâmplărie şi instalaţii electrice, precum şi producţie capace etc., pe navele livrate, pentru care aceştia au emis facturi, în care au calculat T.V.A. cu drept de deducere.
Reclamanta a încasat de la beneficiarul extern, avansuri, conform contractelor de execuţie a navelor şi, la rândul său, a achitat avansuri către partenerii contractuali din ţară, inclusiv T.V.A.
Reclamanta a introdus în decontul pe luna decembrie 2002, o taxă pe valoare adăugată, în sumă de 5.553.990.706 lei, reprezentând T.V.A. deductibilă aferentă unui număr de 29 de facturi emise de subcontractorii interni în perioada august 2001 - noiembrie 2002 şi 12 facturi emise de furnizorul SC F. Iaşi, considerând că T.V.A. aferentă livrării navelor este deductibilă la momentul efectuării exportului.
A precizat că organele de control, în mod greşit au susţinut că dreptul de deducere se exercită lunar şi că T.V.A. deductibilă trebuia menţionată în decontul lunii în care a fost emisă fiecare factură de avans plătit către furnizorii interni, motiv pentru care a contestat actul de control şi a solicitat reverificarea documentelor în care a fost consemnată T.V.A. deductibilă neadmisă la control.
Ministerul Finanţelor Publice i-a respins contestaţia, confirmând punctul de vedere al organului primar de control, reţinând, totodată, în motivarea soluţiei, şi faptul că emiterea facturilor către export nu justifica neînregistrarea facturilor de avans emise de furnizori şi nesolicitarea T.V.A., facturile aparţin unor perioade verificate şi că nu au apărut elemente noi pentru a se dispune reverificarea solicitată.
Reclamanta a criticat actele administrative, susţinând că toate facturile au fost plătite în avans, astfel că în mod nejustificat şi interpretând greşit dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002, aprobată prin HG nr. 598/2002, pârâţii au refuzat restituirea sumei de 5.553.990.706 lei, reprezentând T.V.A.
Reclamanta a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A., potrivit cărora dreptul de deducere ia naştere în momentul când T.V.A. devine exigibilă, iar avansurile la furnizorii intermediari pentru un produs care urmează a fi exportat, în speţă nava, data exigibilităţii este cea când se poate stabili debitul final, respectiv când produsul final se livrează la export, adică luna decembrie 2002.
De asemenea, a pretins că sunt îndeplinite condiţiile art. 19 alin. (2) din OG nr. 70/1997 privind controlul fiscal, cu modificările ulterioare, astfel că în mod greşit pârâţii au respins cererea privind reverificarea documentelor.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 164 din 10 noiembrie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că pentru perioada august 2001 - noiembrie 2002, în ceea ce priveşte T.V.A., societatea reclamantă a fost supusă verificării de către organele de control, facturile fiscale fiind înregistrate în contabilitatea societăţii, astfel că solicitarea de a fi reverificate, nu întruneşte cerinţele art. 19 din OG nr. 70/1997.
În condiţiile în care perioada verificată prin procesul-verbal de control din 20 februarie 2003 a fost luna decembrie 2002, ca urmare a cererii reclamantei de rambursare a T.V.A., iar perioada anterioară a mai fost verificată, organele de control nu aveau obligaţia să analizeze dreptul de deducere a T.V.A. aferent unor facturi emise în perioada august 2001 - noiembrie 2002.
Instanţa a mai reţinut că în cauză nu s-a contestat că exportul ca atare, efectuat în condiţiile legii, ar fi scutit de T.V.A., ci dimpotrivă, exportul nu are cum să genereze T.V.A., din moment ce este scutit de această taxă.
Însă reclamanta a considerat greşit că faptul generator al T.V.A. ar fi livrarea navelor la extern şi deci, potrivit art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 345/2002, exigibilitatea T.V.A. pentru cele 29 de facturi de avansuri la furnizori operează din momentul efectuării exportului, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 22 din aceeaşi lege, T.V.A. este deductibilă la momentul exportului navelor.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, concluziile cuprinse în raportul întocmit de expert şi răspunsul acestuia la obiecţiunile formulate de pârâţi nefiind însuşite de instanţa de fond.
Împotriva sentinţei de mai sus, reclamanta SC Ş.N. SA Galaţi a formulat, în termen, recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Astfel, în ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la reverificarea de către organul de control fiscal a unei anumite perioade, enumerarea situaţiilor prevăzute de lege nefiind limitativă, ci exemplificativă, ori în cazul reclamantei în noţiunea de „date suplimentare, necunoscute organelor de control fiscal la data efectuării controlului" se circumscrie neincluderea în jurnalul de cumpărări al lunii în curs verificat de organul fiscal, a celor 29 facturi, achitate către furnizorii interni, inclusiv cu T.V.A. aferent şi a celor 12 facturi achitate către SC F. Iaşi.
Recurenta-reclamantă a susţinut că este evident că sumele reprezentând T.V.A. pe care l-a solicitat la rambursare, au fost achitate către furnizorii interni şi au fost înregistrate în contabilitate în luna calendaristică în care au fost emise. Că aceste sume nu au fost evidenţiate şi în jurnalul de cumpărări a avut drept consecinţă faptul că societatea nu şi-a recuperat T.V.A. în luna achitării, ci ar fi putut să recupereze suma de 5.553.990.706 lei, abia în decembrie 2002, în toată această perioadă suma rămânând la dispoziţia statului.
În plus, Legea nr. 345/2002 stabileşte expres motivele pentru care se poate refuza rambursarea T.V.A., în cauză neexistând nici unul din aceste motive.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra proceselor-verbale de control întocmite anterior, respectiv cele din 11 aprilie 2002, 13 august 2002, 7 noiembrie 2002, însoţite de jurnalele de cumpărări din februarie 2002, iunie 2002 şi, respectiv, septembrie 2002, care confirmă faptul că reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice reverificau perioade controlate şi recunoşteau la rambursare sumele reprezentând T.V.A. deductibil din facturi exigibile în perioade anterioare lunii controlate.
Recurenta-reclamantă a susţinut că nu a pierdut dreptul de deducere a T.V.A. corespunzător facturilor neadmise la rambursare, deoarece au fost respectate dispoziţiile exprese ale art. 29 lit. b) din Legea nr. 345/2002, respectivele facturi conţinând datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu şi fiind însoţite de copia de pe documentul legal care atestă calitatea furnizorului, de plătitor T.V.A.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele de casare invocate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat.
În luna decembrie 2002, reclamanta SC Ş.N. SA Galaţi a livrat unor beneficiari externi, două nave, două barje şi un corp navă, în regim de export în nume propriu.
Pentru aceste operaţiuni, au fost emise către beneficiari, facturi fără T.V.A., în regim de scutire cu drept de deducere, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A., respectiv art. 27 alin. (1) din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 598/2002.
Corespunzător fiecărei nave livrate, societatea reclamantă a apelat la subcontractori din ţară, care au efectuat servicii, respectiv, lucrări de tâmplărie, instalaţii electrice şi producţie capace etc. pe navele livrate, pentru care au emis facturi în care au calculat T.V.A. cu drept de deducere.
Reclamanta a încasat de la beneficiarii externi, avansuri, conform contractelor de execuţie a navelor şi a achitat avansuri către subcontractorii din ţară, plătind şi T.V.A.
Reclamanta a înregistrat în contabilitate, în contul 409 „avansuri furnizori", facturile furnizorilor în lunile în care au fost emise, însă nu le-a evidenţiat concomitent în jurnalele de cumpărări şi deconturile lunare de T.V.A., pentru a beneficia de rambursarea T.V.A. aferentă. În această situaţie sunt cele 29 de facturi, cărora le corespunde T.V.A. deductibilă în valoare de 5.212.832.171 lei şi cele 3 facturi emise de SC F. SA Iaşi, pentru avansurile plătite cu T.V.A. deductibilă de 341.158.535 lei T.V.A., rezultând, deci, suma totală de 5.553.990.706 lei, T.V.A. deductibilă, corespunzătoare facturilor înregistrate de reclamantă în jurnalul de cumpărări pe luna decembrie 2002, neadmisă la rambursare de organele de control.
Reclamanta a achitat facturile către furnizor la valoarea totală, inclusiv T.V.A., astfel că furnizorii, la rândul lor, au colectat şi achitat la bugetul de stat, taxa respectivă.
Însă, societatea reclamantă, deşi a înregistrat facturile de avansuri în contabilitate la data emiterii acestora de către furnizori, nu a evidenţiat separat T.V.A., nu a înscris facturile în jurnalul de cumpărări şi astfel, nu a beneficiat în luna în care acestea au fost înregistrate în contabilitate, de T.V.A., această situaţie fiind de fapt, în dezavantajul reclamantei.
În temeiul art. 62 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 598/2002, reclamanta a înregistrat facturile de avans care au fost emise anterior lunii decembrie 2002, în jurnalul de cumpărări întocmit pentru luna decembrie 2002.
De reţinut că cele 29 de facturi, cu o taxă pe valoarea adăugată de 5.212.832.171 lei, au fost emise în perioada august 2001 - noiembrie 2002, ponderea, respectiv, 17 facturi cu T.V.A. în valoare de 3.999.742.072 lei, fiind emise în lunile octombrie şi noiembrie 2002.
Cât privesc facturile emise în anul 2001, în număr de 3, raportul de expertiză contabilă a apreciat că acestea, prin conţinutul lor, nu au generat venituri sau cheltuieli şi nu au influenţat rezultatul exerciţiului financiar 2001 şi nici 2002.
Se reţine, totodată, că facturile fiscale din care nu s-a admis la rambursare T.V.A. în valoare de 5.553.990.706 lei, îndeplinesc condiţiile ce vizează întocmirea documentelor, precum şi primirea şi înregistrarea facturilor fiscale în contabilitate, prevăzute expres de dispoziţiile art. 29 lit. b) din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A., prin care se reglementează cazurile care determină pierderea drepturilor de deducere a T.V.A.
Prin urmare, deşi reclamanta nu a dedus T.V.A. la data înregistrării facturilor în contabilitate şi nu a solicitat rambursarea acesteia la acea dată, nu a pierdut dreptul de deducere a T.V.A., astfel că în mod greşit organele de control, prin actele administrative atacate, i-au respins cererea de restituire a T.V.A., soluţie confirmată în mod greşit de instanţa de fond.
În acest sens, prin răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâţi, s-a arătat că reclamanta a înregistrat facturile în mod cronologic şi sistematic în contabilitate, însă, în mod eronat a consemnat toată suma în contul 409 „furnizori-debitori" şi nu a evidenţiat separat T.V.A. în contul 4426 „T.V.A. deductibilă" şi, de asemenea, nu a solicitat la timp restituirea acesteia, dar această eroare de înregistrare nu poate justifica refuzul pârâtelor de a-i restitui reclamantei, T.V.A. solicitată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că recursul este întemeiat şi va fi admis, se va dispune modificarea sentinţei atacate şi pe fond, admiterea acţiunii reclamantei, cu consecinţa anulării deciziei nr. 68 din 20 martie 2003, emisă de Ministerul Finanţelor şi a procesului-verbal încheiat la data de 20 februarie 2003, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Direcţia de Control Fiscal, cu obligarea pârâţilor să restituie reclamantei, suma de 5.553.990.706 lei, T.V.A.
Cât priveşte solicitarea recurentei-reclamante de a obliga intimaţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare efectuate de consilierul juridic pentru soluţionarea cauzei, cererea nu poate fi primită, nefiind dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC Ş.N. S.A. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 164 din 10 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de SC Ş.N. SA Galaţi.
Anulează Decizia nr. 68 din 20 martie 2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi procesul-verbal din 20 februarie 2003, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Direcţia Controlului Fiscal Galaţi.
Obligă pe pârâţi să restituie reclamantei SC Ş.N. Galaţi, suma de 5.553.990.706 lei, reprezentând T.V.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2848/2005. Contencios. Contestatie în... | ICCJ. Decizia nr. 2860/2005. Contencios. Refuz stabilire... → |
|---|
