ICCJ. Decizia nr. 2860/2005. Contencios. Refuz stabilire raspundere civila delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2860/2005
Dosar nr. 7577/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 93 din 20 noiembrie 2003, a Camerei de Conturi Timiş, Direcţia de Control Financiar Ulterior a judeţului Timiş, s-a solicitat Tribunalului Timişoara, secţia de contencios administrativ, să stabilească răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâţilor D.N., V.D., S.M. şi B.T., administratori şi contabili la U.M. 02558 Timişoara şi obligarea lor în solidar la repararea prejudiciilor cauzate instituţiei, în sumă de 64.810.065 lei, plus foloase nerealizate aferente, de 10.535.236 lei, întrucât nu au luat măsuri pentru încadrarea în plafonul anual de cheltuieli pentru telefoane.
Prin sentinţa civilă nr. 116/2000, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1287 din 18 mai 2004, a respins încheierea de sesizare a Camerei de Conturi Timiş - Direcţia de Control Financiar Ulterior, reţinând că atitudinea pârâţilor nu a fost culpabilă, iar prejudiciul nu a fost corect calculat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Ministerul Apărării Naţionale, susţinând în esenţă că instanţa de fond a apreciat greşit lipsa de culpă a pârâţilor, care au încălcat prevederile art. 2 din OG nr. 68/2002 şi pe cele ale Legii nr. 24/2002, pentru aprobarea OG nr. 80/2001.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 din OG nr. 68/2002, „cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10%, pentru toate autorităţile administraţiei şi instituţiile publice".
Pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 30 august 2001, cheltuielile efectiv realizate de Spitalul Militar Timişoara au fost de 81.138.975 lei. În perioada 1 septembrie 2001 - 31 decembrie 2001, ţinând cont de prevederile OG nr. 80/2001, privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice, cheltuielile efective totale au fost în valoare de 36.498.640 lei. Ca atare, cheltuielile efectiv realizate pe anul 2001 au fost în sumă de 117.359.000 lei.
Pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2002 au fost înregistrate cheltuielile efective în sumă de 179.359.000 lei.
Astfel fiind, rezultă că la stabilirea cheltuielilor anuale admisibile pentru anul 2002, nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 2 din OG nr. 68/2002.
Au fost încălcate, de asemenea, şi prevederile Legii nr. 247/2002, pentru aprobarea OG nr. 80/2001, care la art. 7, prevede: cheltuielile lunare pentru telefoane se reduc cu 20% pentru toate autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, comparativ cu media lunară a acestor cheltuieli realizate în perioada ianuarie - decembrie 2001".
Susţinerea potrivit căreia spitalele nu se includ în categoria instituţiilor publice, nu poate fi reţinută, având în vedere sursele de finanţare ale acestora, respectiv din bugetul asigurărilor sociale de stat (prin alocare de fonduri în urma contractelor încheiate reprezentând servicii medicale) din bugetul de stat sub formă de transferuri. Toate acestea alcătuiesc în contextul Legii nr. 72/1996, resurse financiare publice, gestionate pe bază de buget de venituri şi cheltuieli, de către ordonatorul de credite.
De asemenea, urmează a fi înlăturată şi ultima susţinere a pârâţilor, potrivit căreia sumele privind plata cheltuielilor telefonice, au fost plătite din credite extrabugetare.
Art. 36 din Legea nr. 72/1996, stipulează: „ordonatorii principali şi ordonatorii secundari şi terţiari de credite răspund de, potrivit legii: a) utilizarea creditelor bugetare; b) realizarea veniturilor; c) folosirea cu eficienţă şi eficacitate, a sumelor primite de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat sau din bugetul fondurilor speciale".
Art. 34 alin. (5) precizează că: „ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare, numai în limita prevederilor şi destinaţiei aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale".
Efectele încălcării dispoziţiilor mai sus menţionate au dus la prejudicierea Ministerului Apărării Naţionale, cu suma de 64.810.065 lei, la care s-au calculat şi foloase nerealizate, prejudiciul total fiind de 74.345.302 lei.
Faptul că Spitalul Militar Timişoara a fost transformat în anul 2000, în spital de urgenţă, nu poate constitui un motiv de justificare pentru depăşirea plafonului cheltuielilor telefonice.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii încheierii Camerei de Conturi - Direcţia de Control Financiar Ulterior a judeţului Timiş şi vor fi obligaţi pârâţii, în solidar, la plata prejudiciului cauzat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale, pentru U.M. 02558 Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 1287 din 18 mai 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite încheierea de sesizare nr. 93 din 23 noiembrie 2003, a Camerei de Conturi Timiş - Direcţia de Control Financiar Ulterior.
Obligă pe pârâţii D.N., V.D., S.M. şi B.T., în solidar la plata sumei de 64.810.065 lei, despăgubiri civile şi la 10.535.236 lei, foloase nerealizate, în favoarea Ministerului Apărării Naţionale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2859/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2861/2005. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
