ICCJ. Decizia nr. 2861/2005. Contencios. Anulare partiala proces-verbal emis de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti si decizie M.L.P.T.L. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2861/2005
Dosar nr. 63/2003
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iunie 2002, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Dâmboviţa, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (în prezent Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului) şi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, solicitând ca instanţa să dispună anularea parţială a procesului-verbal de control nr. 773 din 17 aprilie 2002, respectiv pct. 5, şi a deciziei nr. 162 din 30 aprilie 2002 şi exonerarea de plata sumei de 2.156.193.488 lei pentru Fondul special al drumurilor, stabilită prin actul de control.
În motivarea acţiunii a arătat că, în urma controlului efectuat de inspectori din cadrul Direcţiei Generale de Drumuri şi Poduri Bucureşti, privind respectarea prevederilor Legii nr. 118/1996, republicată, cu modificările ulterioare, vizând perioada 1 ianuarie 2000 - 30 aprilie 2001, s-a stabilit că datorează Fondului special al drumurilor publice, suma totală de 2.156.193.488 lei, reprezentând obligaţii restante cota de drum pentru carburanţi livrat terţilor, respectiv către SC E. SRL Găeşti şi SC R.M. SRL Tărtăşeşti.
A mai arătat că măsura dispusă prin actul de constatare a fost menţinută prin Decizia nr. 162 din 30 aprilie 2002, prin care Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei i-a respins contestaţia privind obligaţiile de plată către Fondul special al drumurilor publice, ca nefondată.
Reclamanta a susţinut că atât procesul-verbal de control, cât şi Decizia ministerului sunt nelegale, întrucât livrarea carburantului către terţi fără cota de drum s-a făcut cu respectarea prevederilor normative în materie, şi anume, numai după prezentarea de către aceştia, a comenzii şi declaraţiei pe proprie răspundere, din care rezultă scopul achiziţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1020 din 30 octombrie 2002, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta, în calitate de vânzătoare a combustibilului achiziţionat fără cota aferentă Fondului special al drumurilor publice, nu şi-a respectat obligaţia legală de a livra combustibilul, fără cota de drum, numai către cumpărătorii care emit comandă şi dau declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că achiziţionarea combustibilului se face pentru a fi utilizat în folos propriu.
În acest sens s-a reţinut că, în ce privesc livrările efectuate către SC E. SRL Găeşti, din declaraţiile date pe proprie răspundere, rezultă că achiziţionarea motorinei a avut drept scop revânzarea produsului, iar nu consumul.
Referitor la livrările de combustibil efectuate către SC R.M. SRL Tărtăşeşti, în baza declaraţiilor pe proprie răspundere, apare o eroare de formă privind furnizorul, eroare corectată ulterior printr-o adresă, care, însă, nu a putut fi luată în considerare de către instanţă, fiind informă, necuprinzând: data emiterii şi numărul de înregistrare, cantitatea de carburant livrată, data livrării, comanda în baza căreia s-ar fi efectuat livrările, facturile emise de sucursala P., pe numele SC R.M. SRL Tărtăşeşti, nerezultând, deci, legătura între documentele pe baza cărora reclamanta susţine că a livrat carburant auto fără cota de drum către agentul economic menţionat şi declaraţiile prezentate.
În fine, instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că în dispozitivul deciziei nr. 162/2002, emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei s-a menţionat că procesul-verbal de control nu devine titlu executoriu pentru suma de 2.156.193.488 lei, aceasta urmând a fi preluată în procesul-verbal centralizator la nivelul S.N.P. P. SA.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.N.P. P. SA, în prezent SC P. SA, sucursala P. Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor dovezilor administrate şi nu a analizat şi interpretat corect probele dosarului.
Astfel, a susţinut că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra adresei nr. 25/2990/2002, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, de interpretare a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice.
A mai susţinut că instanţa a nesocotit faptul că revânzarea carburantului urma să se facă tot fără taxe, către utilizatori, în alte scopuri decât circulaţia pe drumurile publice.
A pretins că eroarea din declaraţiile date pe proprie răspundere de SC R.M. SRL Tărtăşeşti, pentru livrările de combustibil fiind eroare de „scriere", nici măcar de formă, nu afectează valabilitatea actului, cum greşit a reţinut instanţa.
În fine, a apreciat că menţiunea din dispozitivul deciziei atacate privind preluarea sumei reţinute în sarcina sa prin actul de control nu trebuia să conducă la ideea respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 118/1996, „obligaţia calculării şi virării sumelor rezultate din aplicarea prevederilor art. 4 revine producătorilor şi importatorilor, persoane fizice şi persoane juridice".
Intimata-reclamantă precizează faptul că nu are calitatea de producător sau importator, ci de comerciant, ocupându-se de comercializarea carburanţilor auto prin staţia proprie.
Prevederile art. 2 lit. b) alin. (4) din Normele metodologie nr. 4566/1999 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, stipulează că „obligaţia de a calcula şi de a vărsa sumele datorate Fondului special al drumurilor publice revine producătorilor din ţară, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de organizare.
Dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. b) stabilesc că „producătorii vor organiza şi evidenţia în mod distinct cantităţile şi valorile combustibililor vânduţi cumpărătorilor pentru folosirea în consum, în scopul desfăşurării altor activităţi decât cea menţionată la lit. o)".
În aceste cazuri, cumpărătorii vor prezenta comanda şi declaraţia pe propria răspundere, din care să rezulte scopul achiziţiei.
În cauză, perioada verificată este cuprinsă între 1 ianuarie 2000 - 30 aprilie 2001, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, astfel cum a fost modificat şi completat ulterior.
Din analiza normelor legale aplicabile în speţă, rezultă că obligaţii la Fondul special al drumurilor publice au numai producătorii interni şi importatorii. Numai producătorii interni şi importatorii au obligaţia de a ţine evidenţa vânzărilor de carburant cu cota şi fără cota datorată Fondului special al drumurilor publice. Numai producătorii interni şi importatorii au obligaţia, prin lege, să ia declaraţii pe proprie răspundere de la cumpărători, să întocmească şi să transmită situaţia centralizată la titularul fondului, respectiv, la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Prin urmare, Legea nr. 118/1996 stabileşte cine poate comercializa combustibil fără cote şi în ce condiţii, respectiv producătorii şi importatorii. Cum recurenta-reclamantă are calitatea de comerciant, nu face parte din categoriile prevăzute de lege şi nu poate beneficia de dreptul de a comercializa combustibil fără cota de drum.
Recurenta-reclamantă putea achiziţiona combustibil de la producător, numai cu cota pentru drumuri, dacă intenţiona să o revândă, întrucât cumpărătorii nu puteau cumpăra combustibil fără cotă, decât numai de la producător sau importator, pentru că numai aceştia erau îndreptăţiţi de lege să primească declaraţii pe proprie răspundere şi să ţină evidenţa în mod distinct pentru cele două categorii - cu cotă sau fără cotă, către Fondul special al drumurilor.
Prin urmare, având în vedere calitatea declarată de comerciant, al recurentei-reclamante, se reţine că suma de 2.156.193.488 lei, reprezentând cota de drum pentru carburanţi livraţi terţilor, este datorată, iar în ce priveşte scutirea de plată reglementată de OUG nr. 15/2004, urmează a fi avută în vedere la executarea acesteia.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Dâmboviţa, împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 30 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2860/2005. Contencios. Refuz stabilire... | ICCJ. Decizia nr. 2862/2005. Contencios. Anulare în parte a... → |
|---|
