ICCJ. Decizia nr. 2848/2005. Contencios. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2848/2005
Dosar nr. 8426/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 2 aprilie 2003, reclamantul R.I. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei Publice, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă în scris la reclamaţiile adresate la 21 octombrie 2002 şi respectiv, 27 decembrie 2002; obligarea la daune, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 29/1990, în sumă de 10.000.000 lei şi amendarea conducătorului autorităţii pârâte pentru refuzul de a-i răspunde, precum şi la daune de câte 300.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 2 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea, reţinând că pârâtul a transmis memoriile, autorităţii competente, spre verificare şi răspuns.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, R.I. care a susţinut că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa fondului, că ar fi solicitat demiterea primarului, viceprimarului şi secretarului Primăriei Cisnădie; greşit s-a apreciat, ca fiind complet, răspunsul Prefecturii Sibiu; şi în fine, greşit nu s-a reţinut lipsa de procedură, cu reclamantul, pentru termenul din 2 iulie 2003.
Prin Decizia civilă nr. 556 din 10 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, R.I. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestatorul a invocat omisiunea de cercetare a motivelor de recurs vizând greşita reţinere ca obiect al acţiunii sale, a demiterii primarului, viceprimarului şi secretarului Primăriei Cisnădie, şi eroarea materială, prin aprecierea drept completă, a procedurii de citare pentru termenul din 2 iulie 2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Reţinând această dispoziţie şi având în vedere şi faptul că eroarea materială la care se referă legiuitorul, vizează aspectele formale ale judecăţii şi nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, urmează a se constata că prin motivele invocate, contestatorul vizează fondul litigiului, considerând în fapt că hotărârea este rezultatul unei judecăţi greşite.
În ce priveşte omisiunea de pronunţare, nici acest motiv nu se dovedeşte a fi întemeiat, prin Decizia civilă nr. 556 din 10 februarie 2004 fiind analizate în detaliu. fiecare din motivele de casare invocate de recurentul R.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.I. împotriva deciziei nr. 556 din 10 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2846/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2859/2005. Contencios. Anulare act control... → |
---|