ICCJ. Decizia nr. 2874/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2874/2005
Dosar nr. 39/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2274 din 20 iulie 2004, reclamantul B.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11887/11410 din 20 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1941 - 2 aprilie 1944.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2461 din 1 noiembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 11887/11410 din 20 aprilie 2004 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1941 - 2 aprilie 1944.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada că în perioada 15 septembrie 1941 - 2 aprilie 1944 a fost supus la muncă forţată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada cererii sale, prin actele depuse la Comisia de specialitate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Din certificatul de naştere al reclamantului şi din adeverinţa de studii nr. 150/2003, rezultă că reclamantul B.R., născut în Botoşani, la 21 august 1930, a urmat şi a absolvit clasele I - III, în perioada 1937 - 1940, în Bucureşti.
Centrul pentru studiul istoriei evreilor din România atestă prin adeverinţa nr. A 233 din 14 noiembrie 2003, că, prestarea muncii obligatorii pentru elevii şi tinerii evrei s-a efectuat în conformitate cu Decretul nr. 1403/1941, Decretul nr. 3205/1941, Ordinul nr. 3240A/1942, Instrucţiunile generale nr. 55500/1942 şi Completările nr. 55.500/1942. De asemenea că, în perioada 6 septembrie 1940 - 23 august 1944, reclamantul a suferit discriminări şi persecuţii din motive etnice şi rasiale, iar în perioada 15 septembrie 1941 - 2 aprilie 1944, acesta a prestat muncă obligatorie, sub pază militară, la o brutărie rechiziţionată de armata germană. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor S.I. şi R.I.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimentele instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind supusă la muncă forţată.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2461 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2870/2005. Contencios. Pensii Ministerul... | ICCJ. Decizia nr. 2876/2005. Contencios. Pensii Ministerul... → |
|---|
