ICCJ. Decizia nr. 2885/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.R.E. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2885/2005
Dosar nr. 7409/2004
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1375/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC F.D.F.E.E. SA, împotriva pârâtei A.N.R.E.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, prima instanţă a reţinut că stabilirea tarifului de conexiune se realizează conform metodologiei de stabilire a tarifului reglementat pentru serviciile de transformare şi conexiune ale staţiilor electrice de înaltă şi foarte înaltă tensiune. Tarifele se aprobă de A.N.R.E., cu avizarea Oficiului Concurenţei. S-a mai reţinut că potrivit legii, Decizia nr. 161/2003 nu a vătămat-o pe reclamantă într-un drept recunoscut de lege, ea nesolicitând anularea ordinului prin care s-a stabilit tariful de achiziţie a energiei electrice.
Faţă de Ordinul nr. 39/2002 indicat de reclamantă şi a HG nr. 115/2002, prima instanţă a concluzionat că nu se poate afirma că tariful de conexiune este inclus în cel de achiziţie, pentru că acesta se calculează diferit, conform altor criterii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, SC F.D.F.E.E. SA Bucureşti, criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale în materie, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal. S-a precizat că în mod greşit curtea de apel a reţinut că există o metodologie separată pentru tariful de achiziţie, când de fapt aceasta nu există. De asemenea, greşit, prima instanţă a precizat faptul că recurenta nu a solicitat anularea ordinului prin care s-a stabilit tariful de achiziţie. Se recunoaşte că acest ordin nu a fost atacat doar pentru faptul că nu există o metodologie şi, astfel, recurenta nu putea şti ce costuri intră la stabilirea acestui tarif.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 161/2003 s-a aprobat tariful pentru serviciul de conexiune prestat în staţia electrică 110 kV CET Grozăveşti de către SC E. SA, în relaţia cu SC F.D.F.E.E. SA.
Rezultă din acte că stabilirea tarifelor de transformare şi/sau conexiune se face de A.N.R.E., conform datelor prezentate şi fundamentate de prestator, în raport cu metodologia de stabilire a tarifului, metodologie aprobată prin Decizia nr. 34/2000, a preşedintelui A.N.R.E.
Prin urmare, rezultă că nu este necesară contactarea beneficiarului serviciului, astfel cum susţine recurenta, întrucât pe acest aspect nu are loc o negociere de stabilire a unui tarif.
OUG nr. 29/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 99/2000, prevede că A.N.R.E. stabileşte preţurile la energia electrică şi termică. A.N.R.E. stabileşte preţurile şi tarifele pe piaţa reglementată de energie electrică şi termică la solicitarea agenţilor, în conformitate cu metodologiile emise pe acest aspect. Din actele dosarului rezultă că recurenta nu a formulat o cerere privind modificarea tarifului de distribuţie, pentru a fi îndreptăţită la revizuirea tarifelor conform dispoziţiilor OUG nr. 63/1998.
Prin urmare, faţă de aceste considerente, corect instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 161/2003 nu a produs o vătămare recurentei, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Referitor la Ordinul nr. 39/2000, indicat de recurentă, acesta nu priveşte pe SC E. Bucureşti SA, ci pe SC T. SA, iar SC E. a fost înfiinţată conform HG nr. 1524/2002, ca o filială a SC T. SA.
Potrivit metodologiei, tariful lunar pentru serviciile de transformare şi/sau conexiune se stabileşte pe baza unei formule diferită de cea prin care se stabileşte tariful de achiziţie. Astfel, recurenta nu poate susţine că tariful de conexiune este inclus în cel de achiziţie, întrucât fiecare se calculează separat, pe baza altor criterii.
Este de necontestat că A.N.R.E., când a aprobat tarifele de electricitate, a avut în vedere dispoziţiile OUG nr. 115/2002, fapt relevat şi de expertiza efectuată în cauză.
Aşa fiind, în raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC F.D.F.E.E. SA Bucureşti, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F.D.F.E.E. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1375 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2876/2005. Contencios. Pensii Ministerul... | ICCJ. Decizia nr. 2886/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
