ICCJ. Decizia nr. 2857/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2857/2005
Dosar nr. 3848/2003
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 noiembrie 2002, reclamantul Consiliul Local Amara a chemat în judecată Ministerul Turismului, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.08 nr. 1070/2001, emis de Ministerul Turismului, pentru terenul din zona T.D.
În motivarea acţiunii se arată că prin hotărârea Consiliului Local Amara nr. 24/2001, validată prin HG nr. 1353/2001, s-au însuşit bunurile care fac parte din domeniul public al comunei Amara, între acestea figurând şi tarlaua 27, parcela 6053.
Terenul în cauză are regim de construcţii parcuri şi conform Anexei nr. III la Legea nr. 213/1998, aparţin domeniului public de interes local. SC A. SA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 868 din 11 iunie 2003, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu, ca fiind inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că terenul T.D. nu putea face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât, potrivit hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24/2000 şi HG nr. 1353/2001, aparţine domeniului public de interes local.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC A. SA.
În recursul său SC A. SA, a susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra excepţiei de ilegalitate a hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24/2001; sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea art. 3, art. 8 şi art. III pct. 3 din anexa la Legea nr. 213/1998, că bunul se afla în patrimoniul unei societăţi comerciale, Consiliul local nefiind competent să dispună trecerea în domeniul public a acestui bun; că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi oricând solicitată.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în recursul său, arată că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii.
HG nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa a fost publicată în M. Of. nr. 205/26.03.2002, iar certificatul în discuţie a fost eliberat la data de 19 decembrie 2001, anterior intrării în vigoare a menţionatei hotărâri şi ca urmare, această hotărâre a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi cu încălcarea dreptului de proprietate al SC A. SA.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea Consiliului Local Amara nr. 24/2001 privind însuşirea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Amara, hotărâre validată prin HG nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Ialomiţa, s-au însuşit bunuri care aparţin domeniului public al comunei Amara, printre care figurează şi terenul din tarlaua 27, parcela 6053.
Pentru terenul din zona T.D., Ministerul Turismului a emis SC A. SA, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M.08 nr. 1070 din 19 decembrie 2001, în suprafaţă de 953,51 mp identificat în toate cadastrele a localităţii, ca făcând parte din tarlaua 27, parcela 6053.
În registrul cadastral al localităţii, întocmit în 1989, terenul în cauză se afla în administrarea consiliului popular, având regim de construcţii, parcuri. Potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991, „aparţin domeniului public, terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, terenurile cu destinaţie forestieră" etc.
Art. 36 alin. (1) al aceluiaşi act normativ precizează că „Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor".
Rezultă, deci, că terenul pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 1070 din 19 decembrie 2001, se află în proprietatea comunei Amara, fiind dobândit prin efectul legii [art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991], acesta aparţinând domeniului public. Potrivit art. 1 din HG nr. 834/1991, „Terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate; se determină pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a guvernului, de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministrului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin Decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană.
Art. 3 din această hotărâre precizează că prevederile art. 1 nu se aplică terenurilor care în condiţiile legii fac parte din domeniul public.
Terenul în cauză aparţine domeniului public şi nu era necesar desfăşurării activităţii de turism balnear al SC A. SA, expertiza efectuată în cauză constatând existenţa unor construcţii provizorii aflate într-un grup avansat de degradare.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi de SC A. SA, comuna Amara, judeţul Ialomiţa, împotriva sentinţei civile nr. 868 din 11 iunie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2819/2005. Contencios. Contestatie în... | ICCJ. Decizia nr. 2870/2005. Contencios. Pensii Ministerul... → |
|---|
