ICCJ. Decizia nr. 2923/2005. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern nr. 968 / 2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2923/2005
Dosar nr. 2202/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC U.T. SA a formulat acţiune la data de 8 august 2003, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2493/2003 şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Giurgiu şi Guvernul României, să se anuleze poziţia nr. 388 Anexa nr. 2 a HG nr. 968/2002, prin care suprafaţa de 100 ha, L.V., este proprietatea sa, în mod nelegal fiind atestat ca fiind domeniu public.
A susţinut reclamanta că este proprietara terenului respectiv, care în mod nelegal a fost trecut în HG nr. 968/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1953 din 20 noiembrie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâta Primăria municipiului Giurgiu, ca neîntemeiată. A respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a justificat interesul promovării acţiunii în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, că este contestat actul prin care pretinde încălcarea unui drept, iar pe fond a constatat că HG nr. 968/2002 este legală, fiind emisă cu respectarea procedurilor legale pentru a atesta domeniul public al municipiului Giurgiu, că, oricum, nu a demonstrat că terenul este proprietate sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC U.T. SA, criticând hotărârea ca fiind nelegală, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi că nu s-a răspuns asupra unui mijloc de apărare - efectuarea unei expertize, fiind invocate prin art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Prin HG nr. 968/2002, Anexa nr. 2 poziţia 388, nu a fost constituit dreptul de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, ci această hotărâre de Guvern are caracter declarativ, de atestare a regimului juridic al proprietăţii private.
Instanţa de fond în analiza judicios efectuată, urmare a verificării probelor cauzei, în concordanţă cu actele normative incidente, a pronunţat o sentinţă legală.
Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană ce se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului şi recunoaşterea dreptului pretins.
În speţă, reclamanta nu a prezentat un titlu valabil din care să rezulte că este proprietara terenului în litigiu, teren ce face parte din domeniul public al municipiului Giurgiu, astfel că nu are un drept care să fie vătămat; în speţă se evocă inexistenţa actului legal care trebuia să fie certificatul de atestare conform HG nr. 834/1991.
De asemenea, corect, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a probat identitatea terenului, cu cel din expertiza extrajudiciară depusă la dosar, că nefiind în cauză un act de proprietate, nu era oportună o expertiză pentru a verifica cui aparţine terenul în litigiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la baza unor astfel de hotărâri de guvern privind atestarea domeniului public, au stat inventarele aprobate prin hotărâri ale Consiliului local şi apoi ale Consiliului judeţean şi care nu au fost contestate.
În aceste condiţii, criticile formulate pentru anularea parţială a actului administrativ sunt nefondate, atestarea fiind făcută cu respectarea legii, HG nr. 968/2002 fiind legală.
Instanţa de fond a interpretat în mod corect actul dedus judecăţii şi nu a schimbat înţelesul acestuia, stabilind că au fost respectate prevederile legale şi condiţiile necesare pentru adoptarea hotărârii de Guvern.
În raport cu aceste considerente, sentinţa recurată se constată că este legală, iar pe cale de consecinţă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U.T. SA împotriva sentinţei civile nr. 1953 din 20 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2917/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2931/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P(... → |
|---|
