ICCJ. Decizia nr. 2917/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2917/2005
Dosar nr. 472/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a solicitat, pe calea acţiunii în contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, ca instanţa să constate că perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956 a fost executată în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă şi să se anuleze hotărârea nr. 431/2003, a Comisiei de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în perioada sus-menţionată a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi că greşit comisia nu a constatat că pentru perioada respectivă îndeplineşte condiţiile Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 542 din 20 iunie 2003, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat că acesta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Totodată, a obligat pârâta să acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare şi a dispus anularea hotărârii Comisiei de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că nu este necesar să se prezinte atât livretul militar, cât şi adeverinţa, pentru că formularea „dovada se face cu unul din următoarele acte", este clară, fără echivoc, în sensul că unul dintre aceste acte este suficient pentru a dovedi situaţia respectivă, ori din actele prezentate de reclamant rezultă cu certitudine că a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a făcut distincţia determinantă între persoanele care au prestat muncă în timpul stagiului militar în cadrul unităţilor militare şi cele care au prestat muncă în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Prin Decizia nr. 665 din 17 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau U.M. 02405 Piteşti.
Or, în cauză singura probă administrată a fost livretul militar, în care este înscris faptul că numitul M.I. este „bun serviciu combatant neinstruit" şi, de asemenea, figurează expres înscrise perioadele şi detaşamentele de muncă unde şi-a desfăşurat activitatea, fără a se face dovada, însă, că U.M. 03930 Târgovişte făcea parte din detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Prin urmare, a reţinut instanţa de recurs, se impune suplimentarea materialului probator, având în vedere atât dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, precum şi cele ale art. 7 din Normele metodologice nr. 1114/2002 pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.
Soluţionând cauza în fond după casare, instanţa de trimitere, prin sentinţa nr. 759 din 3 decembrie 2004 a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 431 din 21 februarie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002, reţinând că reclamantul a făcut dovada că în perioada solicitată nu a avut calitatea de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi menţinerea hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 309/2002, ca temeinică şi legală.
În motivarea recursului a susţinut, în esenţă, că instanţa a făcut o eronată apreciere a situaţiei de fapt şi a aplicat greşit legea.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu motivele de recurs invocate, cu probele dosarului şi actele normative incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de drepturile reglementate prin această lege, cetăţenii români care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor făcându-se la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Normele metodologice nr. 1114/2002 pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, stabilesc la art. 6 pct. 1, că dovada încadrării în prevederile legii respective se face cu unul din următoarele acte: livret militar, adeverinţa eliberată de centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Rezultă că dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002 se poate face cu unul din actele enumerate atât în lege, cât şi în Normele metodologice de aplicare a acesteia.
Din copia livretului militar al reclamantului rezultă că, în perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, acesta a fost folosit ca „mână de lucru", fiind încadrat în categoria militarilor neinstruiţi.
Faţă de aceste menţiuni din livretul militar, nu se poate contesta faptul că reclamantul, în perioada cât a fost încorporat, a fost folosit ca mână de lucru, efectuarea stagiului militar constând în realitate, din prestarea unor munci, de regulă, grele sau/şi în condiţii deosebit de periculoase, fiind de notorietate folosirea militarilor, în special în construcţii căi ferate, diguri, baraje, drumuri, poduri, construcţii industriale şi în agricultură.
Prin urmare, instanţa de fond, reţinând că reclamantul a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, în mod corect i-a admis acţiunea.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 759 din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2912/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2923/2005. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
