ICCJ. Decizia nr. 2912/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2912/2005
Dosar nr. 177/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, modificarea hotărârii nr. 12639/12122 din 25 mai 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 27 iunie 1940 - 15 iunie 1945.
În motivarea acţiunii a arătat că pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, dar nu a avut în vedere înscrisurile prezentate pentru dovedirea persecuţiilor din motive etnice la care a fost supusă familia sa, cu începere de la data de 28 iunie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2791 din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea reclamantului, vizând perioadele 28 iunie - 6 septembrie 1940 şi 6 martie - 15 iunie 1945, excede reglementării cuprinse în Legea nr. 189/2000, iar cât priveşte acordarea drepturilor pentru întreaga perioadă, de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, această solicitare nu a fost dovedită.
A mai reţinut că în mod corect a stabilit pârâta, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, numai pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, în care reclamantul s-a refugiat, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, comuna Nemirovca, judeţul Soroca - Basarabia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul A.O., considerând-o netemeinică şi nelegală şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în fond, admiterea acţiunii şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 28 iunie 1940 - 24 august 1945.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute în OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor A.A. şi N.M., rezultă că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna Nemirovca, judeţul Soroca (Basarabia), în România, împreună cu fratele său, A.I., la începutul lunii martie 1944.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 şi că înscrisurile prezentate de acesta, cu privire la persecuţiile suferite de membrii familiei sale, cu începere din anul 1940, nu prezintă relevanţă în aplicarea Legii nr. 189/2000, de drepturile prevăzute de acest act normativ beneficiind numai categoriile de persoane prevăzute expres în art. 1 al legii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat, motivele de recurs depuse în şedinţă, la data de 10 mai 2005, nemaiputând fi analizate, fiind formulate peste termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.O. împotriva sentinţei civile nr. 2791 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2886/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 2917/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
