ICCJ. Decizia nr. 2899/2005. Contencios. Anulare partiala decizie si proces-verbal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2899/2005
Dosar nr. 7978/2004
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C. SA Corabia, în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Olt, a solicitat anularea procesului-verbal de control nr. 459 din 7 martie 2003, întocmit de ultima pârâtă şi a deciziei nr. 14 din 11 aprilie 2003, emisă de primul pârât şi exonerarea de plata sumelor de: 10.550.376.107 lei majorări (dobânzi) întârziere, 1.222.006.960 lei penalităţi de întârziere şi 186.949.023 lei penalităţi stopaj sursă.
Reclamanta a arătat că din 4 iunie 1997 se află în procedura specială a Legii nr. 64/1995, modificată prin OG nr. 38/2002, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 din legea menţionată, modificată.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 398 din 10 iunie 2004, a admis în parte acţiunea împotriva pârâţilor şi a introduşilor în cauză, A.J.O.F.M. Olt şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a anulat în parte actele contestate pentru suma de 9.354.840.300 lei, penalităţi aferente perioadei 4 iunie 1997 - 2 februarie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei contabile.
Considerând hotărârea nelegală, au declarat recurs, pârâţii.
Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei susţine că potrivit OG nr. 86/2003 şi Ordinului comun al Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerului Sănătăţii din 1 ianuarie 2004, calitate procesuală pasivă are doar Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi susţine că greşit s-a admis acţiunea în parte, ea trebuia să fie respinsă, actele contestate fiind legale, întrucât instanţa nu a stabilit care sunt debitele a căror neplată au generat calcularea penalităţilor şi a penalităţilor cu stopaj la sursă şi nici data naşterii acestora.
Se susţine că aceste debite sunt născute ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, fapt care conferă organului de control, dreptul de a calcula aceste sume, întrucât sunt rezultate din continuarea activităţii de către societate.
Recursurile sunt nefondate.
Decizia contestată nr. 14 din 11 aprilie 2003, a fost emisă de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale; astfel, justificat instanţa a reţinut că are calitate procesuală pasivă.
Împrejurarea că art. 27 alin. (1) din OG nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie fiscală, prevede că: „începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţia de asigurări sociale, contribuţia pentru asigurări de şomaj, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate şi contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, datorate de persoane juridice şi persoane fizice care au calitatea de angajator, denumite în continuare contribuţii sociale, se va realiza de Ministerul Finanţelor şi unităţile sale subordonate, care au şi calitatea de creditor bugetar", nu duce la pierderea calităţii procesuale pasive a recurentului, acest articol urmează a fi avut în vedere în faza de executare a hotărârii.
Pe acelaşi considerent, nu poate fi primită nici cererea făcută în concluziile scrise depuse de A.J.O.F.M. Olt.
Din actele dosarului, rezultă că la 4 iunie 1997, societatea reclamantă a intrat sub incidenţa Legii nr. 64/1995.
Ulterior, prin sentinţa nr. 991 din 17 iunie 2002, a Tribunalului Olt, s-a dispus suspendarea acestei proceduri, pe o perioadă de un an.
Prin procesul-verbal nr. 459 din 7 martie 2003, încheiat de D.G.M.S.S. Olt, având ca obiectiv perioada suspendării procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, s-a stabilit în sarcina societăţii, majorări de întârziere de 10.550.376.107 lei, penalităţi de întârziere, penalităţi de întârziere de 1.222.006.960 lei şi penalităţi stopaj sursă, de 186.949.023 lei, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului fondului pentru plata ajutorului de şomaj.
Contestaţia societăţii a fost respinsă prin Decizia nr. 14 din 11 aprilie 2003 a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, reţinându-se că dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile pentru stopaj au fost calculate legal în perioada de suspendare a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.
Instanţa a admis acţiunea în parte, având în vedere concluziile expertizei contabile care nu au fost contestate de părţi.
Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor, pune în discuţie o problemă generală, fără a arăta în concret în legătură cu ce debite a greşit instanţa şi data naşterii acestora.
În conformitate cu art. 37 din Legea nr. 64/1995, aşa cum a fost introdus prin OG nr. 38/2002, nici o dobândă, majorare sau penalizare de orice fel ori cheltuială, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii.
Reclamanta, la data de 4 iunie 1997, a intrat sub incidenţa Legii nr. 64/1995, ulterior însă, la 17 iunie 2002 s-a dispus suspendarea acestei proceduri pe o perioadă de un an. Ori, pe această ultimă perioadă, ea datorează majorări şi penalităţi de întârziere.
Din anexa nr. 1 la raportul de expertiză contabilă, rezultă că în perioada 4 iunie 1997 - 17 iunie 2002, în care reclamanta se afla în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, s-au calculat penalităţi şi majorări, în sumă de 9.354.840.300 lei, sumă ce a fost reţinută în mod greşit de organul de control.
În condiţiile date, cum părţile nu au formulat obiecţiuni la expertiză, în mod justificat instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea în parte, a actelor contestate pentru suma de 9.354.840.300 lei.
Apărarea pârâtului-recurent că, în speţă îşi găseşte aplicarea pct. 53 din OG nr. 38/2002, ce menţionează că art. 60 din Legea nr. 64/1995, la pct. 7 stabileşte că, „pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate, atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment", nu poate fi primită, deoarece nu poate retroactiva pentru perioada 7 iunie 1997 - 2 februarie 2002 (data publicării OG nr. 38/2002).
De altfel, art. IV din OG nr. 38/2002 prevede că procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, vor continua să fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 64/1995.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursurile se privesc nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 398 din 10 iunie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2890/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2900/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
