ICCJ. Decizia nr. 2931/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P( proces verbal de control financiar fiscal). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2931/2005
Dosar nr. 2172/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.E. SA Fieni a formulat acţiune la data de 28 iulie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, să se anuleze în parte Decizia nr. 198 din 26 iunie 2003 şi măsurile consemnate la pct. 1, 2, 3, 6, 7 şi 8 din procesul-verbal de control încheiat la 21 martie 2003 şi să i se restituie suma de 37.16.080 lei încasată necuvenit de pârâţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că nelegal, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa au reţinut mai multe obligaţii în sarcina sa către buget, şi anume, obligarea la plata penalităţilor de 10% şi penalizări pentru depunerea cu întârziere a declaraţiilor de impozite şi taxe, reţinere făcută cu nerespectarea prevederilor OG nr. 68/1997, completată cu prevederile OG nr. 78/1998; obligarea la plata sumei de 1.296.999.193 lei, majorări şi penalizări aferente impozitului pe salariu, s-a făcut cu nerespectarea prevederilor contractului de privatizare şi a acordurilor Ministerului Finanţelor şi Ministerului Muncii, după cum şi calcularea unor debite de 47.699.998 lei obligaţii fiscale ce provin din datorii anterioare privatizării, nelegală fiind şi obligarea la 5.148.627.015 lei privind Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap sau suma de 1.488.306.875 lei fiind de protecţie socială, sau suma de 315.787.218 lei fiind pentru riscul tehnologic, iar suma de 37.116.080 lei cu titlu de fond solidaritate a fost deja achitată la 24 aprilie 2003 şi ea trebuia restituită conform deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 198/2003.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 278 din 11 decembrie 2003, a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia nr. 198/2003 şi procesul-verbal de control din 31 martie 2003, pentru suma de 4.463.550.943 lei reprezentând fond de solidaritate socială pentru perioada ulterioară privatizării şi penalizările şi majorările aferente acestei sume şi a debitelor anterioare privatizării şi a exonerat reclamanta de plata acestei sume. A fost dispusă şi restituirea sumei de 37.160.080 lei, încasată nejustificat de pârâtă.
Instanţa de fond a constatat în urma analizei probatoriilor cauzei, că în realitate, reclamanta datorează numai suma de 6.041.873.906 lei, şi nu 10.505.424.919 lei, corect lămurite obligaţiile şi prin expertiza de specialitate efectuată în dosar, reclamanta beneficiind de facilităţile fiscale acordate în baza OUG nr. 88/1997 şi, deci, în mod nelegal s-au reţinut debite anterioare privatizării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publică Dâmboviţa, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând soluţia, ca nelegală, că prin interpretarea greşită a legii au fost nesocotite prevederile OUG nr. 11/1996, ca temei de casare a sentinţei fiind menţionate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Prin procesul-verbal de control din 21 martie 2003, organele de control au reţinut în sarcina reclamantei-intimate, ca obligaţie la bugetul de stat, suma totală de 10.505.424.919 lei, între care şi sumele: 1.296.999.193 lei reprezentând majorări de întârziere şi penalizări aferente impozitului pe salarii calculate până la data privatizării; suma de 122.281.052 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente fondului de cercetare-dezvoltare; 1.979.396.448 lei majorări şi penalizări aferente fondului de solidaritate, risc şi accidente calculate pentru perioada anterioară privatizării şi nici suma de 1.064.874.250 lei fond de solidaritate socială aferent perioadei 1999 - august 2002.
Organul de control, ca şi Ministerul Finanţelor Publice, în soluţionarea contestaţiei, au apreciat că nu sunt aplicabile prevederile contractului de privatizare nr. 15 din 12 ianuarie 1999.
Înalta Curte de Casaţie constată că instanţa de fond în mod judicios a exonerat de plată reclamanta, pentru aceste datorii, ele fiind calculate nelegal, în contradicţie cu prevederile cap. 6 parag. 6.1.1. din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 15 din 12 ianuarie 1999, în care s-a convenit anularea majorărilor şi penalităţilor aferente datoriilor societăţii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, fondurilor speciale şi alte fonduri, clauză ce a avut acordul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu nr. 39 din 13 ianuarie 1999 şi al Ministerului Finanţelor Publice nr. 3209 din 12 ianuarie 1999.
Faţă de această constatare prin care se reţine că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală, în sensul că nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu a schimbat natura ori înţelesul acestuia şi nici nu a încălcat ori aplicat greşit legea, recursul sub aspectul celor două motive de casare se priveşte nefondat şi se va respinge în consecinţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 278 din 11 decembrie 2003, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2923/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 2946/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
