ICCJ. Decizia nr. 2962/2005. Contencios. Constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare şi decizie Consiliu popular judeţean. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2962/2005
Dosar nr. 4462/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 septembrie 2002, reclamanţii P.L. şi P.C. i-au chemat în judecată pe pârâţii SC S. SA Hemeiuşi şi SC B. SRL Bacău, solicitând constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Bacău şi a deciziei nr. 318 din 19 iunie 1982 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular Judeţean Bacău.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că sunt moştenitorii fostului proprietar al imobilului, P.T., care l-a dobândit prin partaj voluntar, prin sentinţa civilă nr. 3403/1946, a Tribunalului Bacău.
Pentru neplata unui impozit restant în sumă de 154.993,50 lei, imobilul în litigiu a fost încuviinţat să fie vândut la licitaţie, prin sentinţa civilă nr. 2316/1958, a fostului Tribunal Bacău. Întrucât licitaţia nu a mai avut loc, imobilul a fost trecut în administrarea I.L.L. Bacău, după care a fost transferat în administrarea Trustului de mecanizare a agriculturii care ulterior, s-a reorganizat în SC S. SA Hemeiuşi care l-a înstrăinat pârâtei SC B. SRL Bacău.
Ulterior, reclamanţii şi-au completat cererea, chemând în judecată Primăria municipiului Bacău şi A.P.A.P.S., solicitând constatarea nulităţii deciziei nr. 312/1982 şi a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 105/1993 şi nr. 225732/1994, încheiate între ultimele 2 pârâte şi constatarea nulităţii parţiale a certificatului de proprietate M.07 nr. 0888/1993, pentru suprafaţa de 1343,51 mp.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 189/2003, a disjuns capetele de cerere privind nulitatea deciziei nr. 319/1982 şi nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, trimiţând la Curtea de Apel Bacău, capătul de cerere privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei soluţii, reclamanţii au declarat recurs care a fost respins ca nefondat de Tribunalul Bacău, prin Decizia nr. 286/2003.
Curtea de Apel Bacău a înregistrat sub nr. 1391/2003, cauza având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 17 februarie 2004, această instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B. SRL Bacău, respingând acţiunea împotriva acesteia şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată împotriva celorlalte pârâte.
În motivarea sentinţei se arată că imobilul în litigiu a fost preluat în contul unei creanţe de către Comitetul executiv al sfaturilor populare, potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 224/1954, privitor la urmărirea imobiliară, iar ulterior, în condiţiile Legii nr. 15/1990 a fost trecut în administrarea Trustului pentru mecanizarea agriculturii Bacău, care s-a reorganizat în SC S. SA Hemeiuşi, prin HG nr. 192/1991.
Împotriva acestei ultime soluţii au declarat recurs, reclamanţii P.L. şi P.C., susţinând în esenţă că terenul în litigiu nu a fost proprietatea statului care nu putea dispune de acesta prin organele sale administrative, iar SC S. SA Hemeiuşi l-a avut numai în administrare operativă directă.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 2316/1958 a Tribunalului Bacău, s-a încuviinţat vânzarea imobilului pentru neplata unui debit de 154.993,50 lei cu titlu de impozit. Întrucât imobilul nu a putut fi vândut la licitaţie din lipsă de cumpărători, a fost predat prin procesul-verbal nr. 4894 din 21 octombrie 1958, Comitetului Executiv al Sfatului Popular al oraşului Bacău.
Întrucât imobilul şi terenul aferent au fost trecute în condiţii legale în proprietatea statului, acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, iar recursul acestora, nefondat.
Actele care au stat la baza emiterii certificatului de atestare contestat, au respectat dispoziţiile Legii nr. 15/1990. Potrivit art. 20 alin. (2) din această lege: „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu".
Aşa fiind, în mod legal SC S. SA Hemeiuşi (în prezent SC S.M. SA Hemeiuşi) a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, care a fost emis în temeiul art. 5 şi ale celorlalte dispoziţii a HG nr. 834/1991, potrivit căruia „aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară", instanţa de fond reţinând că acesta a fost transcris în anul 1993.
Pe de altă parte, actul administrativ contestat a fost emis în anul 1993, termenul de contestare a acestuia fiind depăşit cu mult, susţinerea reclamanţilor potrivit căreia nu ar fi ştiut de existenţa acestuia, neputând fi reţinută. Cel puţin cu ocazia numeroaselor litigii pe care le-au avut, reclamanţii au luat cunoştinţă de acest act, motiv pentru care în mod greşit instanţa a respins excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii.
Având în vedere cele mai sus arătate, recursul reclamanţilor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.L. şi P.C. împotriva sentinţei civile nr. 104 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2005. Contencios. Anulare Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 2998/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
