ICCJ. Decizia nr. 3000/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3000/2005
Dosar nr. 8275/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 159, pronunţată la data de 27 septembrie 2004, în dosarul nr. 3077/2001, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de SC I.T. SA Iaşi (în prezent SC M.S. SA Iaşi) şi a anulat în parte Decizia nr. 133 din 14 mai 2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a fost obligată să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva procesului-verbal încheiat la data de 2 februarie 2004, de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, în partea referitoare la stabilirea unor obligaţii bugetare suplimentare de 410.873.541.241 lei.
Prin aceeaşi soluţie, instanţa de fond a menţinut Decizia contestată, în partea referitoare la nereţinerea, spre soluţionare, a cererii formulată de reclamantă împotriva notei de compensare nr. 404462 din 8 martie 2004, încheiată de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 600009 din 8 ianuarie 2004, reclamanta SC I.T. SA Iaşi a cerut rambursarea T.V.A. şi, în urma controlului efectuat, prin procesul-verbal nr. 1559 din 2 februarie 2004, s-a stabilit că reclamanta are obligaţii bugetare suplimentare, în sumă totală de 410.873.541.241 lei.
Reclamanta a contestat acest proces-verbal, în ceea ce priveşte obligaţiile bugetare suplimentare stabilite în sarcina sa şi a cerut exonerarea de la plata acestora, precum şi anularea măsurii compensării efectuate de organele fiscale şi rambursarea efectivă a T.V.A. de rambursat.
Prin Decizia nr. 133 din 14 mai 2004. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a constatat că nu are competenţa materială pentru a se învesti cu soluţionarea contestaţiei formulate de SC I.T. SA Iaşi, pentru a i se acorda facilităţile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002, precum nici cu soluţionarea contestaţiei împotriva notei de compensare nr. 404462 din 20 februarie 2004, încheiată de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Iaşi.
Pentru a anula pct. 1 din Decizia nr. 233 din 14 mai 2004, instanţa de fond a reţinut că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reţinut în mod greşit că obiectul contestaţiei cu care a fost sesizată. vizează acordarea facilităţilor prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002, reclamanta precizând în mod expres că a solicitat anularea procesului-verbal de control în ceea ce priveşte stabilirea în sarcina sa, a unor obligaţii bugetare suplimentare de 410.873.541.241 lei şi a cerut exonerarea de la plata acestora.
În concluzie, a motivat instanţa de fond, în raport cu obiectul contestaţiei cu care a fost sesizată, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală era competentă să soluţioneze această cale de atac şi să se pronunţe cu privire la existenţa, natura şi întinderea obligaţiilor bugetare suplimentare reţinute de organele de control, în sarcina societăţii comerciale reclamante.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi care, fără a-şi încadra criticile în prevederile art. 304 sau 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este greşită, Agenţia nefiind competentă să soluţioneze contestaţia societăţii comerciale împotriva actului de control nr. 1558 din 2 februarie 2004, din moment ce aceasta a invocat în favoarea sa, faptul că ar fi beneficiara facilităţilor prevăzute de art. 18 pct. 12 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin procesul-verbal nr. 1558 din 2 februarie 2002, organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi au stabilit că intimata-reclamantă datora, la data de 31 decembrie 2003, obligaţii bugetare restante şi curente în valoare de 397.049.040.176 lei, la care au adăugat dobânzi şi penalităţi de 10.436.143.097 lei şi, respectiv, 3.388.358.148 lei, actualizate pentru perioada 25 octombrie 2003 - 9 ianuarie 2004, în total suma de 410.873.541.241 lei.
Astfel fiind, rezultă că procesul-verbal în cauză are toate elementele unui act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, aflat în vigoare la data încheierii acestuia.
Or, în contestaţia adresată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, intimata-reclamantă a cerut în mod expres anularea parţială a procesului-verbal de control, în ceea ce priveşte stabilirea acestor obligaţii bugetare, precum şi exonerarea de la plata lor.
Deci, potrivit prevederilor art. 174 şi 178 C. proCod Fiscal, instanţa de fond a reţinut în mod corect că intimata-reclamantă este îndreptăţită la contestaţie, pretinzând că a fost lezată în drepturile sale, iar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală era competentă şi datoare să soluţioneze contestaţia privind actul administrativ fiscal respectiv.
În concluzie, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 159 din 27 septembrie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2005. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 3002/2005. Contencios. Anulare dispoziţie de... → |
|---|
