ICCJ. Decizia nr. 3018/2005. Contencios. ( anulare decizie de sancţionare ). Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3018/2005
Dosar nr. 8343/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2004, A.C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 2531/2003.
Ca temei al cererii de revizuire invocă prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că are la bază înscrisuri noi, care nu au fost deduse judecăţii şi care au un rol hotărâtor în soluţionarea cauzei.
În ce priveşte actele noi, menţionează că acestea sunt Decizia nr. 3991 din 27 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, adresa nr. 1354 din 25 octombrie 2004, a Autorităţii Naţionale de Control şi adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004, a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Printr-o cerere depusă ulterior, intitulată „Precizatoare şi completatoare a motivelor cererii de revizuire", dezvoltă susţinerile din cererea introductivă, menţionând că în calitate de funcţionar public, trebuia să i se aplice prevederile Legii nr. 189/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, aşa cum rezultă din adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, fiind necesar a se efectua cercetarea disciplinară în faţa comisiei de disciplină şi întocmirea unui raport, ceea ce nu s-a realizat.
Susţine că Autoritatea Naţională de Control nu a răspuns la cererea prin care semnala fapte grave de corupţie în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, că nu s-a aflat sub ancheta Parchetului şi că practica era ca personalul vamal să fie trimis în control, de către şeful ierarhic, fără delegaţie în acest sens.
Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca cererea de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca nefondată.
Arată că înscrisurile invocate sunt datate ulterior pronunţării deciziei atacate, iar sentinţa civilă nr. 3991 din 27 septembrie 2004 e încă susceptibilă de a fi recurată, dar nici înscrisurile prezentate nu sunt determinante în rezolvarea pricinii, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate de revizuent şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Revizuentul consideră că se impune revizuirea deciziei nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, a acestei Înalte Curţi, în baza prevederilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., susţinând că actele invocate în cerere reprezintă acte noi în sensul textului legal menţionat.
Conform prevederilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere (...) 5) dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (...)".
Pentru a se putea admite cererea de revizuire în temeiul acestui text de lege trebuie îndeplinite următoarele condiţii: înscrisurile invocate să fi existat la data pronunţării hotărârii; acestea să nu se fi putut prezenta pentru că au fost reţinute de partea potrivnică sau nu s-au prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisurile să fi fost hotărâtoare în soluţionarea pricinii.
Revizuentul invocă în susţinerea cererii de revizuire, Decizia civilă nr. 10212 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, adresa nr. 1345 din 25 octombrie 2004, a Autorităţii Naţionale de Control şi adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004, a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, înscrisuri care sunt ulterioare pronunţării deciziei contestate, astfel că nu se îndeplineşte una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, şi anume, aceea ca actul nou invocat să fi existat la data pronunţării hotărârii atacate cu cererea de revizuire.
De altfel, nici celelalte două condiţii nu sunt îndeplinite, actele, chiar şi în ipoteza în care ar fi fost anterioare deciziei, puteau fi prezentate în instanţă, iar acestea nici nu erau hotărâtoare în soluţionarea pricinii.
Astfel fiind, cum nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.C. împotriva deciziei civile nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3006/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3037/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
