ICCJ. Decizia nr. 2994/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2994/2005
Dosar nr. 864/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 lit. f) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată, motivându-se că reclamantul nu face parte din categoria persoanelor enumerate de legiuitor, ca fiind beneficiare ale dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, I.V., criticând soluţia instanţei de fond, întrucât tatăl său a fost arestat şi ucis de armata hortystă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa pronunţată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul formulat şi urmează să-l respingă pentru considerentele următoare:
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevăd faptul că beneficiază de drepturile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, iar conform lit. f) a art. 1 din Legea nr. 323/2004, „este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Având în vedere dispoziţiile legale sus menţionate, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât din actele prezentate de recurent rezultă calitatea de fiu al unei persoane asasinate şi Legea nr. 189/2000 nu o include printre persoanele beneficiare ale despăgubirilor.
Raportat la această situaţie, recurentul-reclamant nu dovedeşte calitatea de persoană care ar fi suferit vreuna din persecuţiile prevăzute de actul normativ invocat, motiv pentru care recurentul nu este îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de I.V. împotriva sentinţei nr. 36 din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2993/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2995/2005. Contencios → |
|---|
