ICCJ. Decizia nr. 3006/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3006/2005
Dosar nr. 3/2005
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 mai 2003, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâţii C.E.C.C.A.R. şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca instanţa să-i recunoască dreptul de a exercita profesia de expert contabil şi să anuleze actul nr. 298 din 15 aprilie 2003, emis de C.E.C.C.A.R.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin cererea înregistrată sub nr. 4330 din 6 februarie 2002, la filiala Bucureşti a C.E.C.C.A.R., a solicitat anularea sancţiunii de ridicare a calităţii de expert contabil aplicată în anul 1983, la care nu a primit răspuns şi că, apoi, s-a adresat C.E.C.C.A.R., prin cererea înregistrată sub nr. 8193 din 21 august 2002, primind răspuns prin adresa nr. 8319 din 17 octombrie 2002, că nu îndeplineşte condiţiile pentru a obţine titlul de expert contabil de onoare, deşi nu a cerut această calitate.
Mai arată că printr-o altă cerere, înregistrată sub nr. 298 din 10 ianuarie 2003, la C.E.C.C.A.R., a solicitat calitatea de expert contabil de onoare, la care i se răspunde după 135 de zile, că nu îndeplineşte prevederile legale pentru obţinerea calităţii de expert contabil sau de expert contabil de onoare.
Menţionează că a obţinut calitatea de expert contabil în anul 1958, în baza Decretului nr. 434/1957, decret abrogat prin Decretul nr. 79/1971, că a reuşit la examenul pentru stabilirea calităţii de expert contabil şi că în anul 1983 i s-a reţinut carnetul de expert contabil, pentru că i s-a interzis să exercite profesia de expert contabil, deoarece a fost sancţionat cu ridicarea calităţii de expert contabil, cu toate că nu s-a emis vreun ordin în acest sens, iar sancţiunea i s-a aplicat nelegal, abuziv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1954 din 6 octombrie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că reclamantul nu a putut dovedi că a fost expert contabil în condiţiile Decretului nr. 79/1971, pentru că nu a putut prezenta carnetul de expert contabil, iar faptul că i s-a retras pretins abuziv calitatea de expert contabil în anul 1983, nu se poate analiza în anul 2004, mai ales că nici n-a dovedit că ulterior scoaterii de sub urmărire penală şi-a redobândit această calitate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că sentinţa se sprijină pe motive contradictorii, străine de natura pricinii şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi pe care le-a administrat, hotărâtoare în dezlegarea cauzei.
Menţionează că instanţa şi-a însuşit afirmaţiile contradictorii ale pârâtului, care a susţinut eronat că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru obţinerea calităţii de expert contabil sau de expert contabil de onoare, cu toate că a obţinut calitatea de expert contabil în condiţiile Decretului nr. 434/1957, calitate ce nu i-a fost anulată.
Arată că instanţa nu a analizat acţiunea şi adresele nr. 30519/2002 şi nr. 33757/2003 ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, respectiv a municipiului Bucureşti, din care rezultă că îndeplineşte condiţiile pentru a dovedi vechimea în calitatea de expert contabil şi că a efectuat expertize contabile în perioada 1969 - 1982.
Consideră că instanţa a omis să menţioneze în sentinţă obiectul cererii, susţinerile părţilor, dovezile prezentate, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea în darea hotărârii, faptul că a solicitat atribuirea calităţii de expert contabil prin anularea sancţiunii aplicată de filiala Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Din probele dosarului rezultă că recurentul a dobândit calitatea de expert contabil în anul 1958, în baza Decretului nr. 434/1957, calitate ce i s-a retras în anul 1983, de către fostul Birou Central de Expertize Contabile din cadrul Ministerului Finanţelor, când i s-a reţinut şi carnetul de expert contabil.
Recurentul avea posibilitatea să conteste măsura luată împotriva sa, la data respectivă, dar în prezenta cauză nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că s-a anulat măsura retragerii calităţii de expert contabil, astfel că din anul 1983 şi până în prezent, recurentul nu a mai avut această calitate. Avea posibilitatea, în special după ce s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, să ceară ridicarea sancţiunii, ceea ce nu a dovedit că ar fi făcut.
Corect a reţinut instanţa de fond, că nu se mai poate analiza în anul 2004, dacă măsura retragerii calităţii de expert contabil a recurentului, luată în anul 1982, a fost nelegală.
De altfel, această măsură nici nu ar putea fi retrasă de către C.E.C.C.A.R., deoarece nu acesta i-a aplicat-o şi, în plus, a expirat de mult termenul legal în care s-ar fi putut solicita.
Susţinerea recurentului, că a dobândit calitatea de expert contabil în condiţiile Decretului nr. 434/1957 şi că această calitate nu i-a fost anulată, e contrazisă, atât de menţiunile făcute de acesta în cererea de chemare în judecată şi în cea de recurs, cât şi de alte înscrisuri aflate la dosar.
La dosar se află adresa nr. 140230 din 19 august 1994, a Ministerului Finanţelor Publice - Inspecţia generală pentru activitatea internă, către SC R., din care rezultă că cererea recurentului, de anulare a sancţiunii de ridicare a calităţii de expert contabil, nu se poate rezolva favorabil din cauza perioadei mari de întrerupere a activităţii, dar că acesta se poate prezenta la examenul ce se va ţine pentru obţinerea calităţii de expert contabil.
Şi intimatul C.E.C.C.A.R., prin adresa nr. 298 din 15 aprilie 2003, a comunicat recurentului, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din OG nr. 65/1994, pentru accesul la profesia de expert contabil, dar numai după absolvirea examenului de acces în profesie.
Adresele celor două direcţii generale ale finanţelor publice nu sunt relevante în dezlegarea pricinii, pentru că din ele rezultă numai calitatea de expert contabil a recurentului, în perioadele 1965 - 1966 şi 1969 - 1982, calitate ce nu îi este contestată.
Corect a considerat intimatul C.E.C.C.A.R., că recurentul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 40 din OG nr. 65/1994, pentru că i s-a retras anterior calitatea de expert contabil, calitate ce nu a mai fost anulată după aceea, astfel că pentru a putea exercita din nou profesia de expert contabil, se impune să se prezinte la examenul ce se organizează în acest sens, pe care să-l şi absolve.
Nu este întemeiată nici susţinerea recurentului, că instanţa de fond a omis să menţioneze obiectul cererii, susţinerile părţilor, dovezile prezentate, faptul că a solicitat atribuirea calităţii de expert contabil prin anularea sancţiunii sau că nu a motivat hotărârea în fapt şi în drept.
Din cuprinsul sentinţei rezultă că instanţa a avut în vedere toate aceste chestiuni, pe care le-a prezentat uneori detaliat, astfel că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1954 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2005. Contencios. Anulare dispoziţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3018/2005. Contencios. ( anulare decizie de... → |
|---|
