ICCJ. Decizia nr. 307/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 307/2005
Dosar nr. 6409/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 24 februarie 2004, reclamantul T.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, să se dispună anularea hotărârii nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că s-a născut în perioada refugiului părinţilor, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind acelaşi statut ca aceştia, şi anume, statutul de refugiat.
Prin sentinţa nr. 180 din 23 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.A., a anulat hotărârea nr. 8916 din 21 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor, dobândind din momentul naşterii sale, acelaşi statut, ca şi părinţii săi, de refugiat, suferind vexaţiunile morale şi materiale rezultate din condiţia de persoană refugiată (strămutată), cu toate consecinţele decurgând din aceasta.
În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamantul trebuie să beneficieze de actele reparatorii instituite de Statul român, prin Legea nr. 189/2000, pentru aceste categorii de persoane.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că reclamantul nu a făcut dovada că ar avea calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, întrucât s-a născut la data de 18 august 1943, în localitatea Câmpia Turzii, raionul Turda, iar părinţii reclamantului, T.I. şi T.E., au fost strămutaţi din localitatea Cluj Napoca, în luna septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena.
Recurenta-pârâtă consideră că intimatul-reclamant nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la data strămutării părinţilor săi nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de acelaşi statut cu al părinţilor, deoarece s-a născut după 35 de luni de la data strămutării acestora.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este incontestabil că reclamantul s-a născut la data de 18 august 1943, în localitatea Câmpia Turzii, părinţii săi fiind refugiaţi în această localitate, în urma Dictatului de la Viena.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 180 din 23 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3073/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
