ICCJ. Decizia nr. 308/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 308/2005
Dosar nr. 6412/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, sub nr. 754 din 16 februarie 2004, contestatorul S.C. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr. 26 din 8 ianuarie 2004, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia atacată a fost sancţionat cu „mustrare scrisă", pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, prevăzute de art. 70 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se în sarcina sa, unele fapte ce exced atribuţiilor sale, ceea ce impune anularea ordinului emis, fiind nelegal, actele invocate, ca temei al ordinului, nefiind corect apreciate.
A mai susţinut că în raport cu atribuţiile sale, greşit s-au reţinut, ca motivare a aplicării sancţiunii, neîndeplinirea sarcinilor sale de serviciu, raportat la dosarul nr. 3947/2003, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi. A subliniat că prin nota explicativă a precizat că în cauza respectivă s-au depus actele şi documentaţia expediată de către Autoritatea Naţională a Vămilor, prin intermediul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 41/CA din 29 martie 2004, a admis contestaţia formulată de S.C. împotriva deciziei nr. 26 din 8 ianuarie 2004, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor, pe care a anulat-o.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosar documentaţia înaintată de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu adresa din 3 octombrie 2003, fapt consemnat în motivarea sentinţei civile nr. 145 din 20 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3947/2003, al Curţii de Apel Iaşi, astfel că nu pot fi dovedite în sarcina reclamantului, fapte de natura celor menţionate prin art. 70 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât reclamantul nu a depus toate diligenţele în ceea ce priveşte apărarea intereselor autorităţii vamale, în raport cu atribuţiile din fişa postului şi cu prevederile art. 10 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei Regionale Vamale.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din economia prevederilor Legii nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată, rezultă în mod expres că se impune a fi dovedită încălcarea de către funcţionarul public, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu, pentru a justifica aplicarea unei măsuri disciplinare.
În cauză, din motivarea deciziei nr. 26 din 8 ianuarie 2004 rezultă că reclamantul se face vinovat de gestionarea defectuoasă a dosarului civil nr. 3947/2003, în sensul că nu s-a prezentat în şedinţa publică din 20 octombrie 2003 şi nu a formulat în termen întâmpinare.
Or, din motivarea sentinţei civile nr. 145 din 20 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 3947/2003, rezultă că la dosarul cauzei s-a depus documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate în dosarul sus-menţionat.
Parte în proces a fost Direcţia Generală a Vămilor (Autoritatea Naţională a Vămilor), astfel că nu poate fi deţinută „gestionarea defectuoasă a dosarului", atâta timp, cât nu a fost înaintată şi comunicată acesteia, de către pârâtă, întâmpinarea, pentru a fi depusă în instanţă.
Într-adevăr, prima instanţă a reţinut judicios că în raport cu soluţia pronunţată, se pot exercita căile legale de atac, nefiind un argument al aplicării sancţiunii persoanei ce îndeplinea funcţia de consilier juridic, respectiv reclamantul, care şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosarul cauzei, actele înaintate cu adresa din 3 octombrie 2003, de către Direcţia Generală a Vămilor.
Pentru aceste motive şi cum în cauză nu se regăsesc nici motive de casare de ordine publică, se va respinge recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 41 din 29 martie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3074/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.A.M.... | ICCJ. Decizia nr. 3083/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
