ICCJ. Decizia nr. 3083/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3083/2005
Dosar nr. 192/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2004, reclamanta P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 13042/10509 din 13 iulie 2004. emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului P.N.
În motivare, reclamanta a arătat că prin actul contestat, în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deşi a dovedit că defunctul său soţ, împreună cu familia, a suferit persecuţii etnice din partea sovieticilor, în perioada 5 mai 1941 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2234 din 20 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului P.N., încadrarea în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1941 - martie 1945.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 11 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri şi, în fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că instanţa fondului trebuia să aprecieze încadrarea în dispoziţiile legii, numai în raport cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea.
Or, în cazul intimatei, nu s-au probat persecuţiile etnice suferite de soţul acesteia, predecedat, motiv pentru care actul administrativ în cauză este legal.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Din probele administrate, respectiv acte şi declaraţii de martori, rezultă că reclamanta a dovedit că soţul său predecedat, P.N., a suferit persecuţii împreună cu familia sa, în perioada mai 1941 - 6 martie 1945.
Astfel, din actele de stare civilă (certificate de naştere, de căsătorie şi deces), coroborate cu adeverinţa de arhivă nr. 12 din 21 iunie 2004, eliberată de Comitetul Orăşenesc din Izmail şi cu declaraţiile autentice ale martorilor P.T. şi V.V., rezultă că defunctul soţ al reclamantei, P.N. a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia, începând cu luna mai 1941, din localitatea de domiciliu, Izmail, din Basarabia, în România, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice, de către autorităţile sovietice de ocupaţie.
Toate aceste probe trebuie interpretate şi apreciate în raport şi cu realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate abuzurile săvârşite de către armatele sovietice, asupra populaţiei române din zonă.
O dovadă suplimentară pentru realitatea, motivul şi durata persecuţiilor o constituie şi copia hotărârii nr. 11021/7325 din 5 martie 2004, emisă de recurentă, prin care aceasta a admis cererea formulată în acelaşi sens, de către un alt membru al familiei soţului intimatei, respectiv sora acestuia, P.E.
Nu are relevanţă pentru stabilirea adevărului, momentul depunerii acestor dovezi, astfel încât critica formulată de recurentă, sub acest aspect, este neîntemeiată.
În consecinţă, faţă de dovezile de la dosar, se reţine că sentinţa atacată este legală şi temeinică, considerent pentru care recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2234 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 3084/2005. Contencios. Recalculare pensie.... → |
|---|
