ICCJ. Decizia nr. 3105/2005. Contencios. Refuz validare Hotărâre Prefectură. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3105/2005
Dosar nr. 5004/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 ianuarie 2004, reclamantul I.I. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Comisa centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând obligarea acestora să valideze Hotărârea Comisiei Călăraşi nr. 24 din 11 martie 2003, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de câte 5.000.000 lei/zi de întârziere, până la executarea efectivă.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că hotărârea nr. 24/2004 a fost comunicată pârâtului, imediat după emitere, iar acesta avea obligaţia, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii, cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, din 7 septembrie 1940, să se pronunţe asupra ei în termen de 60 de zile.
Prin sentinţa civilă nr. 319 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 24/2003, şi în acelaşi timp a obligat-o la câte 500.000 lei daune cominatorii pe zi de întârziere, până la executarea efectivă.
S-a reţinut pentru aceasta, refuzul nejustificat al pârâtei de a se conforma dispoziţiilor legale menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a invocat pe cale de excepţie, necompetenţa Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 9/1998, art. 7 alin. (4).
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că termenul de 60 de zile vizează exclusiv soluţionarea contestaţiilor şi are caracter de recomandare, legiuitorul neprevăzând vreo sancţiune pentru încălcarea lui.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii, cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma Tratatului din 7 septembrie 1940: „Comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând după caz, contestaţiile ce i-au fost adresate".
Potrivit art. 7 alin. (4), hotărârile Comisiei centrale pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Astfel fiind, este evident că legiuitorul, instituind o procedură specială pentru acordarea de compensaţii, cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, ca urmare a aplicării Tratatului din 7 septembrie 1940, a stabilit, totodată, şi o competenţă derogatorie de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, în conformitate cu care secţiilor de contencios administrativ ale tribunalului din raza de domiciliu a reclamantelor, le revine competenţa de soluţionare a litigiilor născute din aplicarea Legii nr. 9/1998.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în prezent Cancelaria Primului Ministru - Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, împotriva sentinţei civile nr. 319 din 18 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3100/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3124/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
