ICCJ. Decizia nr. 3124/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3124/2005
Dosar nr. 721/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 septembrie 2002, reclamanta SC S.C. SRL Timişoara a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 2738, emis la data de 9 aprilie 2002, de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru SC A. SA Timişoara.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 927 din 11 februarie 2002, încheiat în urma licitaţiei din 31 octombrie 2001, a devenit proprietara activului denumit F.O. care a aparţinut SC A. SA, persoană juridică aflată în procedura de lichidare judiciară. Reclamanta a învederat că, pentru terenul aferent construcţiilor cumpărate, a fost nelegal atestat dreptul de proprietate al pârâtei SC A. SA, întrucât acest teren nu era necesar desfăşurării activităţii sale şi nu îndeplinea condiţiile prevăzute de HG nr. 834/1991, pentru eliberarea certificatului de proprietate.
Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea, ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 86 din 25 martie 2003, dar această hotărâre a fost casată prin Decizia nr. 1.516 din 21 aprilie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ. Instanţa de recurs a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, cu motivarea că la prima judecată a fondului pricinii, nu a fost avut în vedere întregul material probator administrat de părţi.
În fond după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 465 din 9 decembrie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 2738 din 9 aprilie 2002, pentru suprafeţele de 3.9726 ha şi de 505 mp, înscrise în C.F. nr. 1.665 comuna Ortişoara, nr. top 5002/1/1 şi 5002/1/3 şi a obligat pârâta SC A. SA să plătească reclamantei, cheltuieli de judecată în sumă de 5.000.000 lei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtei SC A. SA i-a fost nelegal eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcţiilor înstrăinate către reclamantă, întrucât acest teren nu mai era necesar desfăşurării activităţii societăţii comerciale, aflată în procedura falimentului şi în lichidarea patrimoniului său.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta SC A. SA, solicitând ca, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a fost anulat certificatul său de atestare a dreptului de proprietate emis în conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991, fără ca instanţa de fond să fi avut în vedere proprietatea sa asupra terenului dobândită în baza Legii nr. 15/1990, anterior licitaţiei pentru construcţii. Faţă de prevederile acestei legi, recurenta a arătat că la data emiterii certificatului contestat, terenul făcea parte din patrimoniul său, iar intimata-reclamantă nu avea un drept de preempţiune privind dobândirea dreptului de proprietate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a analizat judicios probele administrate în cauză şi printr-o interpretare corectă a dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991, a constatat nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în C.F. nr. 1.665 Ortişoara, nr. top 5002/1/1 şi 5002/1/3.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că a dobândit proprietatea acestor terenuri prin efectul Legii nr. 15/1990, dat fiind că, în aplicarea art. 20 din lege, au fost prevăzute expres în HG nr. 834/1991, condiţiile în care poate fi atestată proprietatea societăţilor comerciale cu capital de stat asupra terenurilor aflate în patrimoniul lor, la data reorganizării unităţilor economice de stat.
Terenurile pentru care a fost întocmit certificatul contestat în cauză, sunt aferente activului F.O., fiind afectate construcţiilor cumpărate de intimata-reclamantă, la 11 februarie 2002, urmare a câştigării licitaţiei publice organizate la 31 octombrie 2001, în cadrul procedurii de lichidare judiciară a societăţii recurente.
În consecinţă, la data emiterii certificatului de proprietate, terenurile aferente activului cumpărat de intimata-reclamantă nu îndeplineau condiţia prevăzută de art. 1 din HG nr. 834/1991, pentru că nu mai erau necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului de activitate al societăţii comerciale recurente.
Instanţa de fond a constatat corect că nu au fost respectate aceste prevederi legale la data întocmirii certificatului de proprietate al recurentei, întrucât aceasta nu a comunicat ministerului de resort, schimbările intervenite în patrimoniul său şi înstrăinarea construcţiilor, avute în vedere la depunerea documentaţiei pentru atestarea proprietăţii asupra terenurilor aferente.
Recurenta a criticat neîntemeiat, concluzia instanţei de fond privind existenţa unui drept de preempţiune al intimatei-reclamante, constatându-se că asemenea considerente nu au fost reţinute în motivarea hotărârii atacate.
Pentru motivele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
În baza art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC S.C. SRL, cheltuieli de judecată în sumă de 21.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Timişoara, prin lichidator I.N., împotriva sentinţei nr. 465 din 9 decembrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la 21.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S.C. SRL Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3105/2005. Contencios. Refuz validare... | ICCJ. Decizia nr. 313/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
