ICCJ. Decizia nr. 3142/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele fiscale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3142/2005
Dosar nr. 89/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare nr. 337 din 24 decembrie 2003 şi raportul de control intermediar nr. 336 din 24 decembrie 2003, Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Bucureşti a constatat la T.M., unele abateri financiar-contabile, astfel că în urma acestor constatări, Directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Bucureşti a emis Decizia nr. 6/2004, prin care a dispus ordonatorului de credite al teatrului T.M., să ia o serie de măsuri.
La data de 16 august 2004, doi controlori financiari din cadrul aceleiaşi direcţii de control au procedat la verificarea modului de îndeplinire a celor dispuse prin deciziile nr. 6 din 20 ianuarie 2004 şi nr. 7 din 23 ianuarie 2004, ocazie cu care au constatat că unele din aceste măsuri nu au fost realizate.
Prin Decizia nr. 1416 din 15 decembrie 2004, Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată, a dispus să-i aplice directorului C.I., amendă civilă egală cu salariul pe care acesta îl încasează de la instituţie, pe 2 luni. De asemenea, a dispus şi anularea procesului-verbal de constatare a abaterilor prevăzute de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002, în ce priveşte pe contabilul-şef A.T.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că directorul C.I. se face vinovat de neaducerea la îndeplinire în totalitate, a măsurii nr. 2, dispusă prin Decizia nr. 7/2004, săvârşind abaterea civilă prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, C.I., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond nu a ţinut cont de toate actele depuse la dosar.
Astfel, instanţa reţine că C.I. se face vinovat de neaducerea la îndeplinire în totalitate a măsurii nr. 2 din Decizia nr. 7/2004, deşi această măsură, aşa cum rezultă din actele de la dosar, a fost îndeplinită în totalitate.
A mai susţinut şi faptul că pentru stabilirea consumului real de piele pentru fiecare obiect vestimentar, trebuia constituită o comisie, însă întârzierea cu care s-a constituit aceasta, s-a datorat faptului că nu există experţi atestaţi de un organ abilitat al statului care să facă astfel de expertize tehnice în croitorie.
Înainte, însă, de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează a se constata că soluţionarea litigiului de faţă este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, căreia urmează a i se trimite dosarul, spre soluţionare.
Într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 117/2003, privind preluarea activităţii jurisdicţionale, de către instanţele judecătoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introdus prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 195/2004, de aprobare a OUG nr. 58/2003, în conformitate cu care judecarea recursului este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea.
Constatând că în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite recursul declarat de C.I. împotriva deciziei nr. 1416 din 15 decembrie 2004, a Curţii de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3141/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 3148/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
