ICCJ. Decizia nr. 316/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.E.I.P. ( pasaport ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 316/2005
Dosar nr. 8263/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 84/2004, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea reclamantei G.N., formulată în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Serviciul Judeţean de Evidenţă Braşov şi pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea actelor nr. 200229289 din 11 septembrie 2003 şi nr. 111 din 12 septembrie 2003, prin care s-a suspendat de către pârâte, dreptul reclamantei de folosire a paşaportului, până la data de 23 august 2007, ca urmare a returnării acesteia din Italia.
Serviciul Judeţean de Evidenţă Informatizată a Persoanei Braşov a fost obligat la restituirea paşaportului, iar ambele pârâte au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că, prin hotărârea Tribunalului Lombardiei - Brescia nr. 1053/2003, s-a constatat ca fiind legală, şederea reclamantei, în Italia şi că s-a dispus anularea măsurii de readmisie. În acest mod, s-a dovedit a nu fi îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 68/1997, ceea ce face ca măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului să fie nelegală.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru greşita admitere a acţiunii şi greşita anulare a măsurilor dispuse de recurentă.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că suspendarea folosirii paşaportului de către intimată, a fost dispusă ca urmare a returnării acesteia, din Italia, pe baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această ţară.
La termenul de judecată din 21 ianuarie 2005, recurenta a precizat că hotărârea curţii de apel a fost executată, în sensul restituirii paşaportului în beneficiul intimatei. În mod indirect, atât prin această executare, cât şi prin susţinerile făcute cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, s-a recunoscut legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, motiv pentru care se va constata inexistenţa unui motiv de casare a acestei hotărâri.
În ce priveşte cererea de scutire de la plata cheltuielilor de judecată, acordate de prima instanţă, se constată că această cerere nu a fost invocată în termenul legal prevăzut de art. 303 C. proc. civ., motiv pentru care ea nu poate fi primită.
Nici la o examinare din oficiu a acestei cereri, deşi nu face parte din categoria acelor motive de ordine publică ce pot fi astfel examinate, nu se poate constata că ar avea caracter fondat, deoarece intimata a prezentat organelor de control, încă de la data aplicării măsurii, hotărârea Tribunalului italian, de constatare a caracterului legal al şederii.
Fiind în culpă procesuală, conform art. 274 C. proc. civ., instanţa de fond a dispus în mod corect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei nr. 84/F din 1 iunie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3135/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 317/2005. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
