ICCJ. Decizia nr. 322/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 322/2005
Dosar nr. 3033/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2003, reclamantul B.A. a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8079 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că s-a născut în comuna Zece Hotare, localitate unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Cu ocazia preschimbării certificatelor de naştere, în anul 1950, în mod eronat, însă, i s-a înscris în certificatul de naştere, ca loc al naşterii, localitatea Vadu Crişului, unde familia se reîntorsese din refugiu.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 31/CA/2004 - P.I. din 19 ianuarie 2004, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, faţă de probele administrate, respectiv certificatul de naştere din care rezultă că reclamantul s-a născut la 6 aprilie 1943, în localitatea Vadu Crişului, declaraţiile celor doi martori sunt neconcordante, iar actul emis de Arhivele Naţionale ale judeţului Bihor, referitor la un anume B.P., refugiat din 18 mai 1942, nu îl poate viza pe tatăl reclamantului, fiind doar o coincidenţă de nume.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.A., care a solicitat modificarea soluţiei, în sensul admiterii acţiunii.
Recurentul a susţinut că, într-adevăr, s-a născut în Vadu Crişului, în acţiune strecurându-se o eroare, localitate care se afla sub ocupaţie maghiară, însă, ulterior, s-a refugiat împreună cu mama sa, în comuna Zece Hotare din România, unde tatăl său se afla deja în refugiu, din anul 1942.
A reiterat susţinerile din acţiune privind persecuţiile din motive etnice la care au fost supuşi membrii familiei sale.
Recursul se va admite, în sensul şi în considerarea celor ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În raport cu prevederile legale mai sus citate şi dat fiind că, la judecata în primă instanţă, situaţia de fapt nu a fost elucidată, în parte şi datorită susţinerii eronate din acţiune, privind locul naşterii recurentului, urmează ca, pentru stabilirea exactă a adevărului, Curtea, în baza art. 313 teza I C. proc. civ., să admită recursul, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriului privind perioada şi împrejurările refugiului reclamantului şi al mamei sale, din localitatea Vadu Crişului, în localitatea Zece Hotare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.A., împotriva sentinţei civile nr. 31/CA/2004 - P.I. din 19 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 326/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
