ICCJ. Decizia nr. 3184/2005. Contencios. La încheiere suspendarea executării Ordinelor. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3184/2005
Dosar nr. 4963/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 august 2003, reclamantul P.V. a solicitat în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, să se dispună suspendarea punerii în executare a Ordinelor nr. 90 din 15 iulie 2003, nr. 100 din 16 iulie 2003 şi nr. 106 din 16 martie 2003, completat cu dispoziţia nr. 184828 din 18 iulie 2003, emise de pârât, până la soluţionarea contestaţiei privind anularea celor trei ordine.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea din 1 octombrie 2003, a respins cererea de suspendare a executării celor trei ordine, reţinând în raport cu motivele invocate de reclamant, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sus-menţionatei încheieri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării celor trei ordine contestate, deşi erau îndeplinite condiţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, motivat de pierderea drepturilor salariale şi de starea precară a sănătăţii sale la data emiterii ordinelor.
Recursul este nefondat.
Măsura suspendării executării unui act administrativ, până la soluţionarea acţiunii în anularea acestuia, se poate dispune potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv: a) existenţa unui caz bine justificat; b) prevenirea producerii unei pagube iminente.
În speţă, motivele invocate de reclamantul-recurent, respectiv: pierderea drepturilor salariale şi starea precară a sănătăţii sale la data emiterii celor trei ordine contestate, nu justifică măsura suspendării executării lor până la soluţionarea contestaţiei, încât legal instanţa a respins cererea formulată.
De altfel, prin sentinţa civilă nr. 90 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia recurentului împotriva celor trei ordine, astfel că şi sub acest aspect, recursul reclamantului este nefondat şi urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva încheierii de şedinţă din 1 octombrie 2003, dosar nr. 2509/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 3183/2005. Contencios. Refuz acordare daune... | ICCJ. Decizia nr. 3186/2005. Contencios. Anulare act... → |
---|