ICCJ. Decizia nr. 3196/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3196/2005
Dosar nr. 291/2005
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2927 din 11 august 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta B.C. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12867/10112 din 22 iunie 2004, emisă de pârâtă şi să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită, pârâta, în mod greşit i-a respins cererea, deşi din înscrisurile depuse în susţinere a dovedit că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi din Ardealul de Nord, suferind împreună cu aceştia, privaţiunile create prin obligarea părăsirii domiciliului.
Prin sentinţa nr. 2775 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 12867/10112 din 22 iunie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 2 mai 1942 - 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile corespunzătoare prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, în data de 2 mai 1942, în localitatea Deva, judeţul Hunedoara, consecinţele strămutării autorilor reclamantei din localitatea de domiciliu, în altă localitate, răsfrângându-se şi asupra copiilor născuţi în perioada refugiului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greşit, instanţa de fond a admis cererea reclamantei, întrucât aceasta s-a născut la mai mult de 300 de zile de la evacuarea părinţilor săi, ceea ce nu-i poate conferi dreptul de a fi beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Din copia-extras de pe tabelul cu refugiaţi din Transilvania de Nord, eliberată de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Hunedoara, rezultă că mama reclamantei, împreună cu fratele acesteia şi părinţii B.V. şi B.I., la data de 25 septembrie 1940 au fost refugiaţi din Topliţa, judeţul Mureş, în localitatea Deva.
În declaraţiile autentificate ale martorelor C.H. şi M.A.E., acestea precizează că au cunoştinţă de faptul că reclamanta împreună cu sora sa s-au născut în perioada refugiului părinţilor lor, refugiu care a durat din anul 1940, până în noiembrie 1956, când au revenit în Cluj Napoca.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile respective, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2775 din data de 17 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3194/2005. Contencios. Recurs contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3197/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
