ICCJ. Decizia nr. 3190/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 20 octombrie 2004, revizuentul V.I. a solicitat în contradictoriu cu intimații P.E. și Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 4, 5 și 7 C. proc. civ., să se dispună revizuirea deciziei nr. 358/R-C din 20 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
în motivarea cererii s-a arătat că prin decizia sus-menționată s-a respins, ca nefondat, recursul pârâtului V.I. împotriva sentinței nr. 177/C din 16 februarie 2004, a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a admis acțiunea reclamantei P.E. și s-a anulat autorizația de construcție nr. 151/6531 din 20 aprilie 2002, emisă de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, reținându-se că pârâtul nu a justificat un drept de proprietate asupra terenului, actele cu care l-a cumpărat fiind desființate prin hotărâri judecătorești definitive și că la emiterea autorizației în litigiu s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 646/R/C din 15 noiembrie 2004, a respins cererea de revizuire formulată, reținând că motivele invocate potrivit art. 322 pct. 1, 2, 4, 5 și 7 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.
împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs, revizuentul V.I., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Totodată, recurentul a invocat excepțiile privind lipsa calității procesuale active și pasive a intimatei P.E., în procesele care au avut loc între părți și care au fost soluționate prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile, lipsa calității de reprezentant în justiție a celorlalți coindivizari a aceleiași intimate, precum și neîndeplinirea procedurii administrative prealabile potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, în cadrul procesului soluționat irevocabil prin decizia nr. 358 din 20 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (2) din același text de lege, "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".
Se constată față de prevederile legale sus-menționate, și caracterul irevocabil al deciziei atacate cu cerere de revizuire potrivit art. 322 pct. 1, 2, 4 și 5 C. proc. civ., că recursul declarat de revizuent este inadmisibil în privința temeiurilor legale menționate ca motive de revizuire, decizia recurată fiind irevocabilă.
Examinarea recursului aceluiași revizuent, sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în raport cu motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., demonstrează faptul că el este nefondat.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., are ca fundament juridic, instituția puterii lucrului judecat, reglementată de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., cu privire la tripla identitate: obiect, cauză juridică și între aceleași părți care să fi avut aceeași calitate în cazul existenței a două cereri de chemare în judecată.
Pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulată pentru contrarietate de hotărâri potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții, respectiv: a) să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; b) hotărârile respective să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; d) în ultimul proces să nu se fi invocat puterea lucrului judecat.
Condițiile legale sus-menționate nu sunt îndeplinite în cauză, contrar susținerilor revizuientului, întrucât pe de o parte, hotărârile judecătorești la care se face referire în cererea de revizuire, au fost pronunțate în cauze care nu au avut același obiect, aceeași cauză juridică și nu au fost purtate între aceleași părți care să fi avut aceeași calitate. Chiar revizuentul a arătat că unele procese s-au purtat pentru anularea procesului-verbal de punere în posesie asupra terenului emis pentru intimata P.E., altele pentru revendicarea terenului, altele pentru constatarea nulității titlului de proprietate al intimatei, altele pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare în baza cărora revizuentul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
Pe de altă parte, hotărârile depuse și invocate ca hotărâri potrivnice nu sunt definitive, întrucât cele pronunțate în favoarea revizuientului au fost desființate în căile de atac, iar alte cauze se află în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, nefiind ca atare, definitive hotărârile pronunțate.
Motivele de recurs invocate de revizuent potrivit art. 304 pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., nu reprezintă critici aduse deciziei atacate, ci hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea proceselor care se poartă între părți cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului și a autorizației de construcție nr. 151/6531 din 20 aprilie 2002, emisă intimatei P.E., de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea.
Așa fiind, recursul declarat de revizuent este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3187/2005. Contencios → |
|---|
