ICCJ. Decizia nr. 3372/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2005, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 64 din 21 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 61 din 17 februarie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 17 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din livretul militar al reclamantului și din fișa de evidență militară a acestuia, eliberată de U.M. 02405 Pitești, ambele depuse în copie la dosar, rezultă că, în perioada stagiului militar, acesta nu a avut calitatea de soldat, ci a desfășurat activitate în construcții, ca "mână de lucru", motiv pentru care, în înscrisurile menționate la rubrica "specialități militare", a fost înscrisă mențiunea "combatant neinstruit".
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, atâta vreme, cât nu face distincție între persoanele care au prestat muncă, în timpul stagiului militar, în cadrul unei unități militare și cele care au prestat muncă în detașamente din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, în condițiile în care în primul caz este vorba de instituții militar, iar în al doilea, de o instituție civilă. S-a mai susținut că militarii care au menționat în livretul militar că au satisfăcut stagiul în unități militare (U.M.), nu beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 309/2002, aceasta aplicându-se numai celor care au desfășurat activități în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, persoanele, cetățeni români care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Din probele administrate în cauză, livretul militar și fișa de evidență militară, nu rezultă în mod cert dacă intimatul R.M. îndeplinește condițiile impuse de lege, deoarece înscrisurile menționate conțin o serie de ștersături și inadvertențe. Astfel, deși se menționează că intimatul a efectuat stagiul într-o unitate militară, la rubrica "funcție" este trecută mențiunea "mână de lucru" și "muncitor necalificat", iar la rubrica "specialități militare", mențiunea "bun pentru serviciu, combatant neinstruit".
Față de aceste mențiuni contradictorii, instanța de fond avea obligația, în baza rolului ei activ și pentru aflarea adevărului, să dispună administrarea în cauză și a altor probatorii, pentru stabilirea situației de fapt în mod cert.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în scopul suplimentării probatoriilor, trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3283/2005. Contencios → |
|---|
