ICCJ. Decizia nr. 2867/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2408/2004, Curtea de Apel București a admis cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea pârâtului Guvernul României și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele P.A., I.B. și M.I.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantelor nu îndeplinește cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990 și art. 52 din Constituție. S-a apreciat că față de obiectul și întinderea efectelor juridice, H.G. nr. 498/2003 este act administrativ de autoritate cu caracter general, că nu creează sau modifică situații juridice. Situația juridică individuală a reclamantelor, a precizat prima instanță, constituie obiectul procedurii pe care au inițiat-o, conform Legii nr. 10/2001.
S-a admis prin aceeași sentință, cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, în interesul Guvernului României, față de faptul că normele atacate în contencios administrativ nu au produs o vătămare directă a interesului legitim al reclamantelor, cu consecința respingerii acțiunii acestora.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs, P.A., I.B. și M.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 8 și 9 C. proc. civ., interpretând greșit actul dedus judecății, față de legile invocate în cererea introductivă.
S-a criticat și faptul că eronat, instanța de fond a interpretat faptul că dreptul lor ocrotit de lege nu a fost uzat prin hotărâre de Guvern, care este act administrativ cenzurabil de instanța de contencios administrativ, având caracter de lege de la publicare și fiind obligatorie pentru instanțe, dacă nu este modificată sau anulată.
S-a invocat în recurs și faptul că H.G. nr. 498/2003 încalcă Constituția României, având în vedere faptul că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
De necontestat că actul dedus judecății, hotărârea de Guvern, poate fi cenzurată de instanța de judecată, însă verificând actele și lucrările dosarului, rezultă că înainte de fondul pricinii, instanța trebuia să aibă în vedere excepțiile invocate, respectiv art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind tardivitatea, cât și excepția de nulitate invocată de părți și doar enumerate de prima instanță care, nici în considerente și nici în dispozitiv, nu a concluzionat sau analizat aceste excepții.
Cu ocazia rejudecării litigiului trebuie analizate aceste excepții și doar apoi trebuie pășit la fondul pricinii, în raport cu ansamblul probator administrat și cu orice alte probe pertinente care vor fi administrate pentru aflarea adevărului.
Procedând astfel, instanța de fond încalcă dreptul părților la un proces echitabil și la folosirea de către acestea a tuturor garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de P.A., I.B. și M.I. și a dispus casarea sentinței atacate, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru lămurirea tuturor acestor probleme de fapt și de drept.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2771/2005. Contencios → |
|---|
