ICCJ. Decizia nr. 3200/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3200/2005
Dosar nr. 519/2005
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul B.G. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, contestând hotărârea nr. 13191/12323 din 13 august 2004, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1943, a fost strămutat din comuna natală, Tîrnăuca, regiunea Cernăuţi, aflată pe teritoriul fostei U.R.S.S., în România, comuna Jariştea, judeţul Vrancea, strămutare care a avut drept scop muncă obligatorie.
Prin sentinţa civilă nr. 3227 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 13191/12323 din 13 august 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar la Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 20 august 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada că a fost strămutat din localitatea Tîrnăuca, localitatea de domiciliu, regiunea Cernăuţi, în localitatea Jariştea, România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond i-a acordat calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, anulând hotărârea nr. 13191/12323 din 13 august 2004, întrucât intimatul nu a depus odată cu cererea iniţială, nici un înscris oficial sau altă dovadă concludentă, din care să rezulte calitatea de refugiat din motive de persecuţie etnică.
Recursul este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond, respectiv declaraţia martorei S.M., rezultă că în data de 20 martie 1944, intimatul, împreună cu sora sa B.E., s-a refugiat din U.R.S.S., în România, iar din declaraţiile autentificate ale martorilor P.I. şi P.M., rezultă că reclamantul s-a născut în anul 1927, în satul Tîrnăuca, raionul Herţa, regiunea Cernăuţi şi a domiciliat împreună cu părinţii, până în anii 1943 - 1944, când, împreună cu colegii săi de clasă, a fost mutat forţat de către organele competente române, pentru muncă obligatorie, în localitatea Jariştea, judeţul Vrancea, România.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de regimurile respective, în perioada arătată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3227 din 8 decembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3198/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3201/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
