ICCJ. Decizia nr. 3202/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3202/2005
Dosar nr. 805/2005
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7449 din 8 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de O.A. împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 7 octombrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat sentinţa atacată şi a trimis-o, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriilor, în sensul de a se solicita înscrisuri oficiale care să facă dovada refugiului reclamantei, din motive de persecuţie etnică, prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 48 din 2 februarie 2005, a admis acţiunea reclamantei O.A., a dispus anularea hotărârii nr. 10.234 din 16 mai 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că prin probaţiunea administrată, respectiv declaraţiile martorilor U.Z. şi R.I., se atestă faptul că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să părăsească locuinţa şi localitatea de domiciliu, întrucât populaţia românească era supusă persecuţiilor etnice de către autorităţile şi populaţia de origine maghiară, instaurate în perioada anilor 1940 - 1946.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de fond a acordat reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât reclamanta s-a refugiat în anul 1940, din comuna Călăraşi-Turda, judeţul Cluj, localitate care se afla sub administraţia Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Din noua probă administrată, respectiv declaraţia martorei M.R., rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat în data de 1 octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Călăraşi, perioadă de refugiu care a durat până în luna aprilie 1946 şi că acest lucru s-a datorat persecuţiei etnice exercitate de către populaţia de etnie maghiară.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile respective, în perioada arătată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 48 din 2 februarie 2005, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3201/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3213/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
